Mă mut

Astăzi părăsesc Timișoara definitiv (dacă totul va fi OK și primesc viza aia). În momentul ăsta iau o pauza de la împachetat. Cine și-ar fi închipuit că într-o garsonieră încap ATÂTEA lucruri.

Am umplut o geantă de gadget-uri, cabluri de toate felurile, alimentatoare, căști, webcam-uri, CD player, MP3 player, Zune etc. Asta pe lângă 2 laptop-uri și un desktop. Se vede că am ajuns în mileniul 3. Acum 50 de ani aș fi avut probabil doar un radio.

Din raftul în care îmi țin ”cosmeticele” am scos 4 tuburi mari de spumă de ras și 6 aftershave-uri La cât de des obișnuiesc să mă bărbieresc astea îmi ajung vreo 5 ani… Știu că dacă e vorba să faci cadou la un bărbat și nu ai inspirație iei un aftershave dar deja e prea de tot. Luați-mi o cravată sau ceva data viitoare Și dacă a fost doar un apropo din cauză că port barbă din aia ”nebărbierit de câteva zile”, să știți că nu am prins aluzia și tot nu mă bărbieresc mai des. N-are rost că crește la loc :)

Am găsit un mouse pad într-un dulap din bucătărie. No comment.

Gata că trebuie să mă întorc la treabă.

Collector’s Edition #3

Interviu cu Pete Venters.

Structuri de date în C#

O sursă foarte bună de informații privind structurile de date este chiar MSDN. Mai exact seria de articole An Extensive Examination of Data Structures Using C# 2.0.

Dau link-ul de mai sus pentru că am observat că mai multe persoane au ajuns să-mi viziteze blog-ul căutând pe Google arbori binari, arbori binari de căutare și alte structuri de date în C# și au fost probabil dezamăgiți pentru că nu am tratat așa ceva aici. Încercați articolele pentru că sunt explicate bine, este și cod, sunt până și desene.

Sad Chiken

La recomandarea unui prieten, am încercat Happy Chicken – home delivery franchise. Prima dată a sunat soția și a făcut tranzacția când nu eram acasă. Un meniu pui la rotisor cu cartofi prăjiți și stuff e 25.50 + 2 lei transportul. Tipul a venit, a zis că nu are să dea rest la 30 de lei și a plecat.

A doua oară când am comandat, astăzi, la fel, tipul îmi zice că și-a lăsat banii la sediu și nu are să-mi dea rest. Acum nu e vorba că mă zgărcesc la 2.50 lei dar ciubuc îmi place să dau când și cât vreau eu. Dacă scotea restul îi ziceam “lasă”. Sau îi lăsam doar 1 leu, în funcție de cât de repede a venit. Dar nu, el, având meseria de delivery boy, nu i-a trecut prin cap că poate mai trebuie să și dea rest la clienți așa că și-a lăsat banii la sediu. Aștepta să-i zic că e OK dar nu am vrut. I-am zis să meargă să schimbe banii că îl aștept. A venit, mi-a dat restul și, când s-a întors să plece, m-a avertizat că data viitoare o să aștept mult mai mult după comandă. Tupeu românesc.

Atât noroc că pe punga în care a venit comanda era și telefonul consumatorului. Am sunat și l-am reclamat. Doamna și-a cerut scuze și a spus că vor lua măsuri. Să sperăm că sistemul funcționează. N-am cum să aflu pentru că, ne fiind amator de pui cu flegme, vă dați seama că nu voi mai comanda de acolo niciodată.

Collector’s Edition #2

Cărțile lui Garfield.

Presa și IT-ul – Baba și mitraliera

Am văzut în ultimele zile de nu știu câte ori la știri cum poliția a arestat douăzeci și ceva de hackeri. Așa zișii hackeri făceau fraude pe eBay, scoțând diferite lucruri la licitație și expediind cutii goale cumpărătorilor. O găinărie adică și e și normal că au fost prinși. Nu îmi dau seama cum se gândeau ei că scapă fraudând cel mai mare site de licitații din lume. Dar presa o dă în sus și în jos cu cât de mari hackeri erau ei. Păi ce au făcut ei necesită doar cunoștințe de utilizare a unui browser. Atât. Faptul că acum bloghez mă face hacker? Că și eu folosesc un browser. Sau trebuie să fie ceva ilegal? Ăla care vinde CD-uri pirat la tarabă e hacker? Se pare că și în ziua de azi calculatorul a rămas o mașinărie misterioasă și dacă cineva face ceva, orice, ce depășește cunoștințele de IT a domnilor reporteri, e hacker. Probabil și voi care citiți aceste rânduri sunteți hackeri că sigur folosiți un browser.

Movie time part 2

Că tot sciram de filme horror. Între timp am mai văzut câteva.

Hostel – Nu ştiu de ce e clasificat ca horror. E gore. Sunt sânge, maţe, membre tăiate dar nu e horror deloc.

Hostel 2 – Nu m-am învăţat minte Dacă nu am la ce să mă uit mă uit şi la continuările unor filme naşpa. Dacă v-a plăcut primul puteţi să-l vedeţi. Dacă nu, nu are rost.

The Hills Have Eyes 2 – Din nou, sequel la un film nu foarte grozav. Din nou, sequel mai prost decât primul.

I am legend – Am reuşit să-l văd tot până la urmă. Este într-adevăr un film cu şi despre Will Smith. Şi atât. Nu e horror, nu e nimic. E despre cât de genial, curajos şi puternic e Will Smith. Jalnic.

30 Days of Night – Film cu vampiri. Spooky. N-am rezistat mai mult de prima jumătate. Nu ştiu de ce e în topuri – o fi din cauză la ceva care se întâmplă în a doua jumătate.

În prezent mă uit la Saw 4. Patru. Primul a fost bestial. Al doilea lăsa multe de dorit. Pe al treilea nu m-au mai ţinut nervii să-l văd. Acum aflu că a apărut 4 şi e lăudat. O fi. Mie nu-mi place, tocmai de aia m-am întrerupt din vizionare ca să scriu asta.

Ziceam în postul trecut că voi scrie despre câteva filme non-horror (că eu aşa le împart, horror şi non-horror – glumesc ). Am văzut următoarele:

Revolver – Guy Ritchie movie. Mi-a plăcut Snach mult de tot. Mi-a plăcut şi Lock, Stock… Ăsta e aiurea. Dacă citiţi pe internet criticile sunt împărţite între film tâmpit şi “life changing” de filozofic ce a fost. Mie mi s-a părut doar un film bine realizat, regie OK, dialoguri foarte OK, plot prea suprarealist. În sensul că nu înţelegi în final care naiba a fost treaba şi te enervezi.

Jumper – N-aţi vrea să ştiţi. Un tip care se teleportează urmărit de inchizitorii care electrocutează tipi care se teleportează. Cred că săracii de la Hollywood au rămas fără idei şi le scot din coşul de gunoi acum.

Rambo 4 – Don’t get me started. Dacă primele, printre omoruri, sânge şi Stallone aveau cât de cât un pic de substanţă, ăsta se vede că a fost regizat de EL. Rambo, puţin retardat, foarte supărat, împuşcă tot cu o mitralieră mare. Sânge şi maţe peste tot. Atât. Asta mi-a sărit în ochi ca deosebire de filmele precedente. Mult sânge şi multe maţe.

Next – Ăsta a fost fain. În primul rând pentru că a fost cu Nicholas Cage care joacă super bine (vezi Lord of War sau 8 mm – printre multe altele). În al doilea rând pentru că a fost o ecranizare după Philip K. Dick.

Şi dacă tot am ajuns aici, să vorbesc puţin despre autor. Philip K. Dick este, pentru tineretul care nu mai citeşte nimic, un autor de SF-uri care scria fain dar atât de ambiguu că nu îţi dădeai seama la sfârşitul cărţii ce e adevărat şi ce e imaginat. Total Recall a fost ecranizat tot după el, doar că în carte, spre deosebire film, nu ştiai nici la sfârşit dacă eroul principal visează tot în vacanţă sau chiar aşa s-a întâmplat – în film e clar că Arnold a salvat lumea că deh, e Arnold. Pe urmă Blade Runner a fost făcut iarăşi după un roman al său (Do Androids Dream of Electric Sheep), unde la finalul cărţii detectivul afla cu stupoare că şi el s-ar putea să fie un cyborg renegat – nu mai ştiu dacă în film a fost la fel dar din câte îmi amintesc nu. Am adus vorba despre el pentru că am mai văzut un film după un roman de-al lui nu demult:

A Scanner Darkly – Pe HBO, nu mai ştiu titlul în româneşte. M-am oprit să văd filmul pentru că era evident animat ca Waking Life, unul din my all time favorites, şi speram să fie la fel de bun. Adevărul că filmul a fost super doar că finalul a fost foarte trist şi nimic ambiguu cum mă aşteptam de la dl. Dick.

Cam ăstea ar fi non-horror ce am văzut în ultimele săptămâni. Mai am de văzut mult lăudatele Zodiac şi No Country for Old Men care le-am început dar, din nou, nu am avut răbdare să le termin. Nu mă pronunţ, poate partea faină e de la minutul 40 încolo.

Vizionare plăcută!

În vacanţă în sfârşit (Movie time!)

Am reuşit să ajung şi pe la ambasada Canadei, experienţă la fel de oribilă ca anul trecut când am fost la ambasada SUA, care implică un accelerat de la Deva la Bucureşti via Craiova (no comment), aproximativ 40 de ore nedormite, alergat dintr-o parte în alta prin Bucureşti şi când nu e alergat e stat la cozi cu orele. Sper să nu mai trec prin asta niciodată.

După cum ziceam, vacanţă. Pierd vremea. Mă uit la filme. Fiind un fan al genului horror, am văzut în ultima vreme câteva filme - unele mai bune, unele mai proaste. Vă spun pe scurt:

The Ruins – Oribil. O tâmpenie. Chiar nu merită 90 de minute să vezi 4 oameni mâncaţi de plante + final total previzibil.

The Orphanage – Filmul este în limba spaniolă (din Mexic cred). Începe destul de bine, câteva faze foarte faine/creepy după care degenerează într-o dramă cu happy end. Merită văzut pentru prima jumătate.

Dead Silence – Mi-a plăcut. Destul de înfricoşător, minus câteva clişee dar am apreciat cel mai mult finalul. Recomand cu căldură.

The Hills Have Eyes – Am reuşit rezistat să văd în sfârşit marea capodoperă a lui Wes Craven. La fel, prima jumătate e OK, a doua e sânge şi maţe. Clasicul slasher movie, doar că eu prefer horror-urile mai rafinate decât o baie de sânge.

28 Days Later – Am vrut să îl urmăresc ieri dar mi-am adus aminte că l-am văzut mai demult. Este într-adevăr un film bine realizat. Unul dintre cele mai bune filme cu zombies pe care le-am văzut.

I Am Legend – Singurul film horror de muuuultă vreme la care nu am avut răbdare să mă uit până la capăt, cu toate că am citit multe laude la adresa prestaţiei lui Will Smith. Probabil target-ul filmului a fost publicul larg american deşi asta nu ar trebui să se resimtă atât de tare – Resident Evil mi-a plăcut mult – dar asta este.

The Signal – The Signal a pornit ca horror şi a degenerat într-o comedie. De la un moment încolo dialogurile încep să semene cu o schiţă a lui Caragiale şi nu te mai sperie deloc (sau poate e doar impresia mea de om care a văzut multe horror-uri şi acum are pretenţii)

Películas para no dormir: La habitación del niño (sau Camera copilului, titlul în româneşte) – Alt film spaniol. L-am văzut pe HBO luna trecută şi recunosc cu ruşine că m-am speriat în momenul în care, cufundat în acţiunea filumului pe la 4 dimineaţa, soţia s-a trezit şi mi-a pus, din spate, o mână pe umăr. Am sărit ca ars :)

Solstice – Din nou un film destul de reuşit. Finalul lasă puţin de dorit dar a fost mult mai OK decât majoritatea filmelor din ultima vreme. Eu zic că merită văzut.

Am vizionat şi alte genuri dar despre ele în alt post. Am revăzut şi câteva episoade din Masters of Horror, serial pe care îl recomand, din nou, cu căldură. Nu toate sunt reuşite, nu toate sunt horror, dar majoritatea merită văzute. Şi dacă tot vorbesc de horror, să vă spun de câteva filme pe care le-am văzut mai demult dar le recomand.

In the Mouth of Madness – Cred că e filmul meu horror preferat. Atât. Căutaţi-l, vedeţi-l.

Masters of Horror sezonul 1, episodul 13: Imprint – Am scris despre el şi pe vechiul blog de pe Yahoo 360. E superb.

Tot Masters of Horror, sezonul 1, episodul 8: John Carpenter’s Cigarette Burns – Mi-a plăcut poate tocmai pentru că seamănă în multe privinţe cu In the Mouth of Madness.

1408 – Una din cele mai bune ecranizări după un Stephen King – eu fiind mare fan Stephen King care de obicei zice “cartea era mai bună”. De data asta am văzut filmul înainte să citesc cartea aşa că îl recomand până pun mâna pe ea.

Jeepers Creepers – Primul nu continuarea. Bestial până aproape de final. Când arată în sfârşit creatura, în secţia de poliţie, cam strică treaba. De fapt toată partea cu secţia de poliţie e cam pe lângă dar până acolo filmul e excelent.

Shutter – Varianta Coreană, nu am văzut varianta SUA a filmului. Creepy.

Silent Hill – Realizare de nota 10. Poate puţin prea abstract dar frumos oricum.

Lord of Illusions – Chiar dacă e destul de vechi, e super fain realizat.

Şi mai era un film pe care l-am văzut acum câţiva ani la televizor dar nu am reuşit să îi aflu numele. Cu In the Mouth of Madness a fost la fel – i-am uitat numele – dar după lungi căutări pe net folosind ce îmi aminteam din film am reuşit să-i aflu titlul şi să-l revăd. Celălalt – din câte îmi amintesc – era cu un tip într-un ospiciu unde în pod era un cufăr care conţinea nişte scări spre nuştiuunde. Îmi mai amintesc că un coleg de casă de nebuni cu personajul principal scria non-stop la o maşină de scris şi spunea că scrie ce urmează să se întâmple şi dacă se opreşte din scris distruge lumea. Şi culmea că el chiar scria ce se întâmpla în realitate. Şi că tipul a ieşit o dată din casa respectivă şi cerul era roşu-verde-mov, ca şi cum el visa. Se pare că nu îmi amintesc destule cât să mă ajute motoarele de căutare Oricum, şi ăsta a fost un film care mi-a plăcut mult de tot când l-am văzut. Revin în curând cu un post despre filmele non-horror pe care le-am vizionat în ultima vreme. Chiar acum încerc să urmăresc The Hills Have Eyes 2 dar e chiar mai jenant decât primul. Tocmai de aceea m-am întrerupt ca să scriu cele de mai sus – cititorii mei merită să vadă un horror de calitate.

Collector’s Edition

De astăzi am un column săptămânal pe Deckmaster, Collector’s Edition. Azi Mai rare decât rarele mitice. Jucătorii şi colecţionarii de Magic, rejoice

Sunt sătul

Sunt sătul. Sunt sătul de piţipoance, de cocalari, de baştani, de lanţuri de aur de 1 kilogram, de BMW-uri, de “lumea bună” de bani gata, de gunoaie, de ştirile de la ora 5, de soap-uri româneşti, de bere la PET, de sercretare de 50 de ani cu 12 clase care zbiară la mine, de chelneri care vor să mă convingă să nu le mai frecventez localul, de marfa expirată din magazine, de bătrâni care se înfig la cozi şi se înjură că şi-au luat rândul unul altuia de parcă stau la coadă la carne în ‘87 - indiferent dacă sunt la coadă la Kaufland sau la Enel,  de doctori Ciomu care te omoară la operaţii minore, de şpăgi, de pile, de atenţii, de relaţii fără de care nu ajungi niciunde, de CFR, de mers cu naşu’  – că eu sunt fraier şi imi cumpăr bilet, de termopane la 40 de grade vara, de mirosurile din troleibuz, de Dacii, de taximetrişti care conduc după codul rutier propriu, de sistemul de învăţământ, de profesori de 80 de ani, de scumpiri, de preoţi graşi şi beţivi, de mizerie, de talkshow-uri autohtone, de OTV, de Taraf TV, de manele, de seminţe, de flegme pe trotuar, de politicieni demascaţi că fură dar care dorm încă liniştiţi la locul de muncă, de corupţie, de magazine de 40.000, de Adidos şi Naik, de marfă făcută pe vapor, de Work and Travel, de studenţi cu 10 pe linie care merg dincolo să spele buzi şi se întorc fericiţi, de Marius Moga şi de vedetele Pop româneşti, de nespălaţi care umblă la bustul gol vara, de cerşetori tupeişti, de câini vagabonzi, de bişniţari, de căruţe prin oraş şi vaci pe DN1, de aurolaci, de cuvinetele “deci” şi “părerea mea”, de cluburi şi localuri “de fiţe”, de birturi ieftine, de “Pokere” din birturile respective, de bătrâni care comenteză că nu le cedezi locul în tramvai chiar dacă e pe jumate gol, de expresia “tineretul din ziua de azi” unde mă încadrez dar nu mă regăsesc, de oameni care urlă la telefon, de credite doar cu buletinul, de rate pe 10 ani cu avans zero, de sărăcie, de tineri cool şi trendy, de “nonconformişti” care nu vor să fie trendy dar reuşesc să fie penibili şi ei, de telefoane cu cameră la 2 megapixeli şi manele în difuzor, de idioţii care stau toată ziua pe mess şi pe hi5 şi pe urmă se plâng că e BAC-ul prea greu, de idioţii din minister care propun subiectele la BAC, de manualele alternative, de gălăgie la 8 dimineaţa, de grupuri de 5 muncitori unde unu dă cu sapa şi 4 îl admiră şi stau de poveşti, de toalete mizerabile, de localuri unde plăteşti până şi pâinea (şi încă la felie), de ţigani, de săbii ninja, de “hai să-ţi gicesc”, de “dă şi mie un ban”, de “era mai bine pe vremea lui Ceauşescu”, de chestii date gratis, de faptul că românii sunt atât de milogi că se îmbulzesc la orice chestii date gratis, de pupincurism, de şefi incompetenţi, de Dorel, de “meşteri”, de cârpeli, de lipsa de respect şi mă opresc aici deşi ar fi muuuuuult mai multe de spus.

Plec din ţară la toamnă. Plec şi sper să nu mă mai întorc decât în vizite de maxim 1 săptămână. Regret că las familia şi nişte prieteni aici. Şi atât. Vreau să aud pe cineva zicând că nu sunt patriot sau chestii. Patriotismul în momentul de faţă este să fii de acord cu măcar unul din lucrurile pe care le-am scris mai sus. Nu e normal. Nimic din ce acceptăm că ”aşa e în România” nu e normal. Dacă ai avut norocul să mergi “dincolo” măcar o săptămână, acolo vezi ce înseamnă civilizaţie. Dar normal că toţi ţiganii care se întorc în ţară aduc numai euroi cu ei, nu şi educaţie. Păi învăţaţi naibii din occident nu doar să fiţi EMO ci să şi aruncaţi ambalajele la gunoi.

Tineretul din ziua de azi a ajuns să gândească aşa? Da. Pentru că n-ai ce să faci. Suni la OPC – au respectivii pile acolo. Vrei să vorbeşti cu patronul – angajatul e băiatul unei cunoştinţe. Faci scandal la şcoală – nu mai termini niciodată. Comentezi la taximetrist – poate te şi bate. Ţara noastă este frumoasă? Este, nu zic că nu este. Dar am văzut Seattle, Mount Rainer şi Lake Washington şi nu mă mai impresionează Braşov, Munţii Făgăraş şi Marea Neagră. Lăsaţi-o baltă cu ţara frumoasă că atât timp cât nu sunt în Afganistan sau prin Sahara peisaje frumoase sunt peste tot. Şi oraşe frumoase am văzut şi pe dincolo. Că nu degeaba îi zice la Seatttle Oraşul de Smarald. Românii sunt vestit de ospitalieri? Asta în basme. În ziua de azi sunt doar şmecheri şi hoţi.

Sincer nu vreau să-mi cresc copiii aici. Nu îmi doresc să rămân pentru că nu pot schimba nimic. Degeaba punem mână de la mână 500.000 de oameni când 21.500.000 sunt aşa cum sunt. Poate peste 200 de ani vom ajunge la normal deşi nu cred. Mai degrabă peste 200 de ani va fi Rromânia aici. De aia scapă cine poate. Cine are ocazia să plece din ţară pleacă. Şi cine se întoarce ori l-a adus poliţia din Roma ori vine cu banii de pe plantaţie din Spania să-şi ia BMW şi să continue tradiţia. Ajung să zic că nu mă mai deranjează dacă restul lumii ne ştie doar după Dracula şi Trannsylvania că dacă ne-ar şti cum suntem cu adevărat ar fi jale. Lăsaţi-o moartă cu patriotismul şi cu Mihai Viteazul şi uitaţi-vă în jur. Sunt român dar nu simt că fac parte din masa asta mare de oameni mâncători de seminţe. Sunt sătul. Iau atitudine şi plec.