C# 4.0

Via Alexandru Ghiondea:

Anders Hejlsberg despre C# 4.0 and beyond. 

Wow.

Femei la volan

Două întâmplări cu femei la volan:

Prima a avut loc chiar înainte să plecăm din țară, la ieșirea din Hunedoara, îndreptându-ne spre Timișoara de unde urma să luăm avionul. Am oprit la Lukoil să băgăm benzină. Lângă era oprită o mașină de școală cu o femeie la volan. Instructorul coboară din mașină și merge înăuntru să plătească. Între timp, primul lucru pe care doamna îl face este, exact cum am auzit spus ca banc, să potrivească oglinda retrovizoare astfel încât să se poată vedea ca să își verifice machiajul. Că doar de aia e pusă o oglindă acolo.

A doua întâmplare, din fericire, am citit-o nu am văzut-o. Citeam un ziar oarecare în timp ce luam prânzul și era un articol acolo despre un concurs – cei mai proști șoferi din Vancouver sau British Columbia, nu mai știu exact. În concursul ăsta, prietenii își nominalizau cunoscuții pericol public. Dar nu despre concurs e vorba. Lângă articol era o rubrică unde cititorii spuneau ce minuni au mai văzut prin trafic. Câteva chestii mai obișnuite: că niște adolescenți se sărutau nu știu unde în loc să se uite la drum, că nu știu cine a intrat pe autostradă ca nebunul etc. Și ultima: cititorul a surprins o femeie care, în timp ce conduce, se rădea la sub braț. WTF?

Fact

Software is like sausages – the less you know about how it is made the more respect you have for it.

Gospodari

Unde suntem cazați acum avem telefon asigurat dar nu putem face apeluri internaționale. Apelurile internaționale trebuiesc plătite. Pentru asta se dă un număr de card dar cum mie încă nu mi-a sosit cardul, nu am ce număr da, drept urmare nu pot suna în România.

Părinții m-au sunat o dată, de două ori dar cu ei vorbesc mult mai ieftin pe Messenger, cu căști microfon și webcam. Problema era cum fac să comunic cu bunicile, lor nefiindu-le atât de la îndemână să plătească convorbiri internaționale din pensie. Tata a găsit soluția: începem poveștile pe Messenger și între timp le sună el, pe urmă potrivește microfonul la receptorul telefonului, difuzorul la emițător și așa vorbesc eu cu bunicile, la tarif local, aproape Voice over IP. Tata e inginer

Panouri și responsabilitate

Ieri seară am urcat până în Cypress Park împreună cu soția, să vedem Vancouverul de sus. Da, îmi place foarte mult orașul, pentru că dacă vreau pot merge pe plajă, dacă vreau pot merge pe munte și asta în 45 de minute de condus.

În România, pe lângă șosea am văzut doar două panouri din astea cu recomandări: ”Stop accidentelor. Viața are prioritate” și mult mai lugubrul ”Viteza ucide. Familia te așteaptă acasă”. Dacia Nova pe care o conduceam în țară începea să tremure de la 80 la oră în sus, la 100 parcă conduceam un tractor și de acolo încolo îmi era frică să nu rămân doar cu roțile și cu volanul în mână, ca în desenele animate. Așa că, având în vedere performanțele mașinii, totdeauna am avut impresia că semnele de mai sus nu mi se adresau mie, având singurul efect de a-mi aduce aminte că șoselele sunt pline de piloți și că s-ar putea să nu ajung întreg acasă, nu din vina mea.

Și conduceam eu ieri mașina închiriată pe serpentinele ce urcă în Cypress Park când am văzut primul panou care m-a pus pe gânduri: ceva de genul ”Fiți responsabili. Știe cineva unde ați plecat?”. De spus nu am spus nimănui – nici nu prea aveam cui să spunem. Telefoane mobile nu mai avem… Total iresponsabil. Dar am ajuns cu bine și priveliștea a meritat din plin.

Pe data viitoare, dacă cumva vedeți că nu am mai postat de câteva zile, anunțați vă rog autoritățile că m-am pierdut prin munți. Mulțumesc.

Cafea – Partea IV

Cred că știe toată lumea apelul de la tech support, dar îl postez oricum:

Customer: “Hello, is this Tech Support?”
Tech support: “Yes, it is. How may I help you?”
Customer: “The cup holder on my PC is broken and I am within my Warranty period. How do I go about getting that fixed?”
Tech support: “I’m sorry, but did you say a cup holder?”
Customer: “Yes, it’s attached to the front of my computer.”
Tech support: “Please excuse me if I seem a bit stumped, It’s because I am. Did you receive this as part of a promotion, at a trade show? How did you get this cup holder? Does it have any trademark on it?”
Customer: “It came with my computer, I don’t know anything about a promotion. It just has ‘16X’ on it.”

Până acum mi se părea foarte amuzant – cât de prost poți să fii să crezi că îți vine calculatorul cu un cup holder? Totuși, am observat că aici, ca o evoluție naturală a băutului de cafea tot timpul, peste tot, e plin de cup holders. Plin. Și nu mă refer la cele uzuale, din sala de cinematograf sau din mașină de exemplu, ci la unele absolut ciudate. Am văzut treadmill cu cup holder. Bicicletă cu cup holder pe ghidon – deci nu pe bară, unde să-ți pui un bidon cu apă sau ceva ci suport de pahar de cafea în toată regula. Am văzut o femeie care își plimba copilul în cărucior, cărucior prevăzut cu un cup holder. Sunt peste tot. Păi și atunci cum să râzi de săracul om care a crezut că are cup holder la calculator? Păi dacă are la scaun, la birou și la lampă, de ce să nu aibe unul și la PC?

Dream House Live

Că tot mă bucuram ce apartament drăguț am găsit:

Filmulețul este făcut de agenția imobiliară, chiar în apartamentul nostru, 805. Nu știu cât timp va rămâne pe net având în vedere că astăzi am semnat actele, dar până atunci, dacă sunteți curioși…

Oboseală

Astăzi vroiam să postez mai multe dar nu mai sunt în stare. Ieri noapte m-am culcat târziu, dimineața m-am trezit la 7 ca să merg la lucru unde am avut o zi plină. Soția a avut o idee foarte bună astfel că, după ce am ajuns acasă la 18:30, am luat mașina și ne-am dus la Domino’s Pizza unde am comandat take-out, pe urmă am condus până în Kitsilano și am luat cina pe malul apei. În drum spre casă am dat o tură și pe Granville Island, să vedem luminile nocturne din downtown. Așa că sunt prea obosit să mai scriu azi. Dar a meritat din plin.

Later edit: Știu că trebuia să pun poze în loc de link-uri spre Wikipedia dar încă nu am cumpărat aparat foto. Urmează.

Dream House

Cred că ne-am găsit dream house-ul. Dream house pe termen scurt, un an până plecăm în State. Menționez asta pentru că un dream house pe termen scurt diferă mult de un dream house pe termen lung. Ce am găsit astăzi nu este foarte spațios, dar pică bine pentru că deocamdată nu ne dorim mult spațiu. Nu trebuie să fie aproape de un loc de joacă, nu e nevoie de spațiu pentru camera copiilor sau biroul lui tata unde să poate să bea și el o bere în liniște etc.

Dream house pe termen scurt: central, într-o clădire nouă, cu mașină de spălat, mașină de spălat vase, uscător de haine și aproape de un mall pentru că nu îmi iau mașină deocamdată. Ce am găsit vine și cu internet gratuit timp de un an și un bazin de înot de 25 m, indoor, și o sală de sport pentru locatari. Și e ieftin. Ieftin față de restul apartamentelor pe care le-am văzut, desigur – nu vreau să las impresia că toate facilitățile astea vin gratis.

Dacă toate merg bine, luna viitoare ne mutăm pe 7373 Westminster Highway, Richmond, în miezul orașului. Și să nu uit, ce mi-a plăcut cel mai mult și mai mult: în stânga clădirii este un Irish pub, în dreapta un magazin pe a cărui firmă scrie ”Cold Beer” Parcă mi-au întins o capcană, nu altceva…

Amintiri neplăcute

Mi-am adus aminte de o modă care mă deranja foarte tare și chiar mă gândeam zilele astea că am scăpat de așa ceva: nu am mai văzut de când am plecat din țară cocalari care să umble cu telefonul în mână pe stradă, cu manele date la maxim. It’s the little things…