Bere, țigări și… atât

Săptămâna asta am muncit ca un vierme astfel că nu am mai avut timp să scriu. Și după câte o zi obositoare de muncă, făceam regruparea la pub.

Bere

Nu știu dacă am mai scris despre asta, dar aici echivalentul la un cal de bere cum foloseam la Bierhaus este un pitcher. Un pitcher ține un litru jumătate de bere. Doar că trebuie să-ți torni într-un pahar, că dacă nu, arată ca și cum bei cu vaza. Oricum, v-am spus că am găsit un hunedorean care să mă ajute în lupta cu pitcher-ele. Din păcate, astăzi s-a mutat în Redmond. Dar am avut o săptămână încununată de victorii.

Țigări

Mă las de fumat imediat. Dar vreau să spun că dacă vrei cu adevărat, te descurci și aici. Cu toate legile împotriva fumatului în localuri, Țestoasa Însetată are amenajată o “terasă” acoperită și încălzită unde practic ești înăuntru dar teoretic ești afară, așa că poți fuma în voie. Șmecheră țestoasa. 

Cele mai bune țigări, din câte am încercat eu, sunt Canadian Marlboro. Atât de patrioți canadienii ăștia că și Canadian Marlboro este cu frunze de arțar. Desenate pe pachet. Sper că nu și ca ingredient.

Atât

După cum ziceam, altceva nu am făcut. Adică am făcut, că lucrez la două proiecte deodată și ambele ar trebui să fie gata luni. Și, ca de obicei, se pare că se ivesc probleme până și sâmbătă seara. C’est la vie. Sper ca de luni încolo să fie mai bine. Marți pornesc și eu spre Redmond. Eu doar într-o vizită de lucru, nu de tot. Dar mi-a fost dor. Mi-a fost dor de verdeață și de veverițe și de Bellevue-Redmond Road și de campus și de un restauran mexican de acolo. Sper doar să fie mai puțină agitație la lucru. Că bere la pitcher este și acolo.

Apropo

Dacă tot nu am timp și chef de scris, dau câteva link-uri.

Apropo de fumat. Și de ninja – http://www.explosm.net/comics/1535/

Apropo de software design – http://thedailywtf.com/Articles/Noticing-Something-Strange.aspx

Fail. http://failblog.org/2009/01/27/denial-fail/

Ocupat

Sunt bine. Sunt sănătos. Nu am fost dat afară. Doar că nu am mai avut timp de scris blog zilele acestea. Nu am mai avut timp de mai nimic zilele acestea, așa cum se întâmplă întotdeauna înainte ca ceva cod să fie pus în producție. Plus că astăzi și mâine sunt la un all day training obositor dar foarte interesant. Pattern Oriented Design. Voi scrie și despre curs ceva, dar asta când voi aveam mai mult timp la dispoziție.

Îmi plac cursurile de aici. Pentru că aleg ce mi se pare interesant, pentru că nu există examen – adică fără stres, nu în sensul că nu îmi dau interesul să învăț – și prezentatorii te tratează cu respect, nu ca alții care ”te învață” în timpul școlii. Plus că au și talent și pregătire, pentru că altfel nu ar fi ținut cursuri la Microsoft. Dacă profesorii pe care i-am avut în România ar fi fost măcar pe jumate ca și nenea care ne ține cursul, nu aș mai fi chiulit. Eh. Aș fi chiulit mai puțin.

Demotivational

Twilight Zone

Azi dimineață pe la 7 jumate ne trezesc niște ciocănituri la ușă. Până să deschidem ochii și să ne sară somnul auzim o cheie și vedem că se deschide ușa. Din patul din dormitor nu putem vedea ușa dar am văzut cum în sufrageria se luminează de la becul de pe hol. Pâna am sărit din pat și ne-am întrebat unul pe altul ”Ce se întâmplă?”, ușa s-a închis la loc și până am ajuns noi la ușă am auzit liftul. Or fi fost niște ninja. Frumos mod de a-ți începe ziua.

Foggy

Dacă tot am scris de ceața de aici, ca să nu ziceți că mint, am găsit o poză făcută Vancouver-ului de pe Cypress Mountain:

Morcovit

M-am apucat din nou de fumat. Adică sper că nu – am fumat câteva țigări și o să-mi dau toată silința să mă opresc. Dar oricum. Am avut o zi din aia de parcă a intrat Mercur în retrograd.

Dis de dimineață mă aștepta mail-ul de la Steve Ballmer. Dacă nu știți despre ce vorbesc, căutați “Steve Balmer memo”. Microsoft reduce numărul de poziții. 1400 astăzi, 5000 în următoarele 18 luni. Am mai primit un mail de la șeful cel mare de la MCDC care spunea că, din păcate, și MCDC e afectat. Persoanele care vor fi disponibilizate, zicea mail-ul, vor fi contactate în particular în decursul zilei, urmând ca un alt mesaj să fie trimis după ce se va termina toată treaba. Zi stresantă. Mă uitam peste umăr să văd dacă nu se apropie vreo tanti de la HR cu vești proaste. Pe la ora 2 am primit și al doilea mesaj, semn că am scăpat astăzi. Mai sunt 18 luni fără o zi și sunt în siguranță…

Bine, poate treaba nu e atât de urâtă cum pare la prima vedere – cele 5000 de poziții sunt, cum zicea și Eduard, poziții nu angajați – unele poate nici nu sunt ocupate încă. Plus că se fac și angajări, deci dacă ești unul dintre ghinioniști, poți să dai interviu pentru altă poziție în altă echipă. Până la urmă numărul angajaților va fi redus cu doar 2000-3000, din care nu toți vor fi din poziții de engineering – sunt incluși toți, de la contractori, HR și legal până la femeile de servici.

Dar oricum… Având în vedere că sunt doar de câteva luni aici, nu cred că higher-ups realizează cât de indispensabil sunt pentru companie Cu alte cuvinte, am avut toate motivele să fiu îngrijorat astăzi. Așa că, după o zi atât de stresantă, ca orice membru al clasei muncitoare care se respectă, am fost în pub. Și m-am apucat de fumat. Că tot ziceam eu că nu simt criza economică. Încă 18 luni fără o zi…

Hai norc!

Am aflat de la Denisuca de NORC. Foarte frumos site-ul.

M-am plimbat și eu puțin prin Timișoara. Din păcate nu există nici panorame de pe Aleea Studenților, cu șaormării, nici panoramă din Piața Unirii, cu Bierhaus. Și ce farmec are Timișoara fără bere și șaormă?

Aștept să apară Hunedoara.

Filme mai bune

După ce m-am plâns că nu am mai avut ce filme să văd și că filmele pe care le-am văzut au fost proaste, săptămâna asta am văzut trei filme care mi-au plăcut. Nu pot să spun că sunt filme bune, impresionante, care merită văzute și revăzute. Dar sunt decente.

Bon Cop, Bad Cop este o comedie cu polițiști, produsă în Canada. Ei ziceau că este filmul canadian care a avut cele mai mari încasări. M-a amuzat pentru că a avut o mulțime de glume specific canadiene - era un polițist din Quebec și unul din Ontario și râdeau unii de alții pentru că fiecare zicea de locuitorii celeilalte regiuni că sunt mai înapoiați. Îmi închipuiam cum ar fi fost filmul produs în România, cu un polițist ardelean și unul oltean.

Wanted este un action-fantasy tras de păr cum se poartă acum (mă gândesc la Jumper) dar merge. Dacă nu încerci să înțelegi cum e posibil să tragi un glonț pe o traiectorie curbă doar printr-o mișcare a mâinii, de parcă glonțul e o minge de ping-pong, filmul e OK. A, și Angelina Jolie a îmbătrânit săraca. Nu mai e ce a fost.

Max Payne l-am văzut aseară și, deși nu îmi pusesem mari speranțe în el, fiind un film făcut după un joc pe calculator, vreau să spun că am fost destul de mulțumit. Felul în care e filmat mi-a adus aminte de Sin City. Plus că au încercat să redea niște elemente din joc – mișcarea cu încetinitorul, cum se mișca Max rănit etc. Un film noir drăguț.

The Mist

Știți The Mist a lui Stephen King? Ați văzut filmul sau ați citit cartea? Ei bine o ceață din asta a fost și în Richmond vreo săptămână. Pe stradă nu vedeai la mai mult de câțiva metri. De acasă de pe geam nu vedeam nimic. Zi și noapte. Parcă trăiam într-o supă. O supă chinezească. Dea dreptul sinistru.

Abia astăzi s-a mai ridicat din ceață și constat, cu bucurie, că Minoru Park e tot vis-à-vis de noi. Și Irish Pub-ul e tot la locul lui