FAQ

Întrebări de pe aplicația pentru viză pentru State. Cică background security check:

Have you ever been arrested or convicted for any offense or crime, even though subject of a pardon, amnesty, or other similar action?

Have you ever violated, or engaged in a conspiracy to violate, any law relating to controlled substances?

Are you coming to the United States to engage in prostitution or unlawful commercialized vice or have you been engaged in prostitution or procuring prostitutes within the past 10 years? 

Have you ever been involved in, or do you seek to engage in, money laundering? 

Do you seek to engage in espionage, sabotage, export control violations, or any other illegal activity while in the United States? 

Do you seek to engage in terrorist activities while in the United States or have you ever engaged in terrorist activities? 

Have you ever or do you intend to provide financial assistance or other support to terrorists or terrorist organizations? 

Are you a member or representative of a terrorist organization? 

Have you ever ordered, incited, committed, assisted, or otherwise participated in genocide?

Have you ever committed, ordered, incited, assisted, or otherwise participated in torture? 

Have you committed, ordered, incited, assisted, or otherwise participated in extrajudicial killings, political killings, or other acts of violence? 

Have you, while serving as a government official, been responsible for or directly carried out, at any time, particularly severe violations of religious freedom?

Mor de curiozitate câți teroriști, naziști, criminali de război, traficanți de droguri etc. au prins cu întrebările astea. Sunt foarte curios.

Încă două din avion

Vacanța a fost până acum un mare dezmăț culinar și bahic așa că până pun mahmurelile în ordine, mai povestesc două din avion.

În primul rând e faza cu ieșirile de urgență. Acolo sunt niște scaune cu mai mult loc la picioare și îți explică stewardesa că, în caz că ieșirea de urgență va trebui să fie folosită și tu stai acolo, deschizi ușa, lași tot avionul să iasă și tu ieși la urmă. Apoi te întreabă dacă ești “comfortable” cu asta. Normal că ești. La un zbor de 8 ore fiecare centimetru în plus în care îți poți întinde picioarele contează. Dar sunt curios câți ar urma instrucțiunile în momentul în care se activează instinctul de supraviețuire. Eu cred că aș ieși primul și aș închide ușa după mine. Și sunt convins că toți care stau acolo ar face la fel.

Am zburat cu Air Canada. Air Canada s-au modernizat. Au un ecran pe spatele fiecărui scaun, cu touch-screen, filme, muzică… tot ce vrei. Un loc în scaun unde să-ți bagi căștile ca să poți și asculta și ai distracție în timpul zborului. Mie, ca în bancurile cu programatori, mi s-a blocat și când i-am zis la stewardesă a zis că merge să-l reseteze. Asta pe zborul Vancouver-Toronto. L-a resetat și până a pornit, în timp ce toată lumea se folosea te touch-screen sau se uita la filme, eu aveam în față un ecran de consolă. Adică eu sunt programator, n-am nevoie neapărată de nu-știu-ce interfață. Măcar dacă mi-ar fi dat o tastatură.

Asta, după cum ziceam, s-a întâmplat pe Vancouver-Toronto. Înainte să urc în avion pentru Toronto-Munich, care era cel mai lung și deci cel mai oribil zbor (8 ore), mă întrebam dacă și ăsta are ecrane pe spătar peste tot. Ar fi ajutat mult la omorât timpul. Ei bine a avut. Al meu iarăși nu a mers. A fost “resetat” de 3 ori și atât. 8 ore m-am uitat la alții cum se uită la filme. După cum ziceam, ca în bancuri. Dar nu mă consider un programator prost, chiar merit asta?

În lumea a treia

De data asta mă amuz când scriu pentru că nu e viața de zi cu zi, doar scurta vacanță aici. Nu cred că timpul e suficient de lung cât să încep să mă enervez. Am ajuns în România. Știți cum am simțit că am ajuns în România? Pista de aterizare de la Timișoara avea gropi!!! Am aflat de la niște prieteni că a fost și închisă o perioadă din cauza asta. Așa că da – bine am venit în țară.

Pe urmă am venit în Hunedoara. A doua zi în Hunedoara, s-a luat apa. Fără niciun anunț, fără să știe nimeni nimic. Dis de dimineață și până seara, când a venit plină de nămol. Râdeam că e ca în Africa – și acolo apa este o resursă prețioasă, ca să nu mai zic de cea potabilă.

În rest totul e așa cum știam. Vecinii se joacă noaptea cu bormașina, telefoanele cântă manele, chelnerii uită că ai comandat… Părinții mi-au pus în vedere să nu cumva să umblu noaptea pe lângă containerele de gunoi din spatele blocului că acolo e o haită de câini agresivi. După cum ziceam, având în vedere că stau puțin pe aici, nu mă deranjează cât mă distrează. Dar e o diferență ca de la cer la pământ în mărunțișurile vieții de zi cu zi.

Jet lag

Am ajuns cu bine. Nu am mai scris pentru că am fost foarte ocupat să beau bere cu prietenii și să mă lupt cu diferența de fus orar. Am aterizat duminică pe la ora 1 la amiază. Planul meu a funcționat, într-un fel – nu am luat somn de cum am aterizat, am rezistat eroic până seara, când am fost în Bierhaus. M-am culcat pe la vreo 12 noaptea fiind convins că am rezolvat-o cu jet lag-ul. Pe naiba. M-am trezit cu noaptea în cap (după ora Canadei era ca și cum aș fi dormit de dupămasă). A doua zi pe la amiază muream de somn. Am zis că mai încerc odată. Seara Bierhaus, de data asta culcat pe la vreo 2 dimineața – același rezultat, m-am trezit tot cu noaptea în cap. Sper ca încet-încet să mă obișnuiesc totuși cu ora din România, și asta preferabil înainte să pornesc iar spre Canada. Dar nu sunt convins pentru că astăzi m-am trezit pe la 5:30…

Zbor

Am avut încă o săptămână agitată. Am început concediul. De marți. Marți la ora 5 am pus punct, mi-am luat o sticlă de Jack Daniel’s și m-am cufundat în vacanță.

Pe urmă trei zile la rând am umblat prin oraș să rezolv tot felul de treburi înainte de plecare. Și am băut Jack Daniel’s. Astăzi în sfârșit am încheiat cu tot, soția termină de împachetat bagajele și mâine zburăm spre România. Abia aștept. O ciorbă de burtă, o shawarmă slinoasă din complex, Bierhaus…

Vom călători 16 ore. Plecăm dimineața la 11 jumate de aici și în Timișoara ajungem la 1 jumate. Diferență de fus orar mare. Planul e să rezist până seara în România, să bag un somn de 12 ore și dimineața să fiu fresh. Ăsta e planul. Exact ăsta a fost și când am zburat din Redmond dar cum am ajuns acasă cum am luat somn. M-am trezit pe la 3-4 dimineața. Probabil că se va întâmpla la fel și de data asta. Și nu m-ar deranja atât de tare, doar că Bierhaus e închis la ora aia

Electrocasnice

Nu mă mai înțeleg bine cu electronicele din casă. De loc. În primul rând, ce mă enervează cel mai tare, e că bipăie. Cuptorul cu microunde, după ce a gătat de încălzit, începe să bipăie. Dacă pun ceva mâncare acolo, oricum iese atât de fierbinte că nu poate fi mâncat în următoarele 5-10 minute. Și poate aș vrea să las mâncarea în cuptor că mă uit la televizor la ceva interesant. Sau tocmai m-am tolănit în pat. Dar nu. Cuptorul cu microunde bipăie de zici că e capătul lumii. Aș vrea să port o discuție cu cine l-a proiectat.

Bine, cuptorul nu e problema cea mai mare pentru că oricum nu-l folosesc atât de des. Nemesisul meu este mașina de spălat vase. O urăsc! Mașina de spălat vase, la fel, după ce și-a terminat treaba, începe să bipăie. Tare. Nu poți să o ignori. Trebuie să lași baltă orice faci și să o deschizi că parcă se topesc vasele dacă mai stau acolo 5 minute. Unde mai pui că durează o grămadă până gată de spălat așa că sunt șanse foarte mari să te prindă cu bipăitul fie când tocmai te-ai așezat în pat, fie când ești la WC, fie când e finalul filmului.

Cine s-a gândit, când a construit mașinăriile astea infernale, că treaba trebuie totdeauna încheiată cu alarme? Noroc că mașina de spălat nu face la fel, că nu știu ce mă făceam. După ce mă mut în State, am hotărât că primul lucru pe care îl fac e să-mi iau o șurubelniță și să reduc toate electrocasnicele la tăcere.

Și ajung la preferatul meu din ultimele zile – aerul condiționat. De fapt panoul ăla mic cu care poți să programezi aerul condiționat. E atât de deștept încât poate regla temperatura în funcție de oră, zi, poate ține minte programele anterioare etc. Cel puțin asta am înțeles eu din manual și din rotița aia cu zece opțiuni. Cum noi am vrea temperatură constantă în casă însă, am trecut rotița aia pe Manual. Simplu până aici? Așa am crezut. Pe urmă poți să-ți alegi ce temperatură ai vreau și ai un ecran care îți spune cât ai vrea tu să fie și cât este de fapt. Și mai ai încă un buton pe care îl poți pune în patru poziții – Auto, Răcire, Încălzire și Oprit. Citind opțiunile, mă gândesc că Oprit înseamnă să nu mai meargă, Răcire/Încălzire să răcească dacă e mai/încălzească dacă e mai frig decât temperatura aleasă și Auto ca să încălzească sau răcească cum îl duce capul, în final menținând temperatura pe care am ales-o. Așa că l-am pus pe Auto și – surpriză – ba ne trezim că ne coacem încet ba că dârdâim de frig. Și când mă uit la ecranul ăla văd o chestie de genul – eu aș vrea 23 de grade, de fapt sunt 18 grade și aerul condiționat, în prezent, răcește. WTF much? Încep să regret că nu mi-am continuat studiile pentru că, recunosc, cu rușine, nu știu să programez aerul condiționat. Și am terminat informatica. Poate, dacă eram PhD, tainele micului panou mi-ar fi fost dezvăluite.

A început să-mi fie cald. Merg să depanez.

Vreau pușculiță

Mi-e destul de greu să scriu acest post pentru că, doar gândindu-mă la subiectul despre vreau să scriu, mă emoționez. Am fost la mall. Și am văzut un Lamborghini Murcielago. Superbă mașina. Și când zic am văzut, nu zic că a trecut pe lângă noi pe stradă sau ceva. Era expusă în mijlocul mall-ului. Am putut să o admir. De la faruri la interior și la motorul care se întrevede în spate.

Era expusă pentru ceva reclamă la ceva club auto canadian. Cică te abonezi și timp de un an poți să faci test drive la tot felul de mașini. Costă doar 4000 de dolari. Doar 4000 de dolari. Să pun lucrurile în perspectivă: pentru că după ce mă mut în State va trebui să-mi iau o mașină, mă gândeam mai în glumă mai în serios să-mi iau un Ford Mustang. Ei bine un Murcielago costă cam cât 20 de Mustang-uri O să-mi cumpăr o pușculiță din aia în formă de purceluș și o să încep să strâng bani. Peste câteva sute de ani o să-mi cumpăr unul.

Am gătat cu treaba

Plus minus câteva chestii care trebuiesc finisate, simt vacanța din ce în ce mai tare. Luni și marți la lucru să pot pune punct și pe urmă urmează bine-meritatul concediu (n-am mai avut unul de anul trecut). Așa că pot spune că am gătat. Sau nu? În ultimele săptămâni, două persoane cu care vorbeam mi-au spus că nu știau ce înseamnă expresia “a găta”. Că și-au dat seama din context, dar că nu au mai auzit-o până acum. Bine, de existat există (DEX Online zice – GĂTÁ vb. v. epuiza, isprăvi, încheia, sfârși, termina.) dar sunt curios, e regionalism? Mie nu mi se pare. Adică gata – a găta – gătat – îmi sună foarte natural și, cel puțin de unde vin, sunt folosite toate. Adevărul e că nici nu mă pricep atât de bine la gramatică, mai ales dacă nu e independentă de context (geek joke). Dar totuși. Am zis că am gătat treaba, nu că am mâncat crumpeni. Dacă aș fi zis că am mâncat crumpeni, atunci da, nu m-ar fi surprins să nu știe toată lumea că de fapt crumpenii sunt barabule

 

Așa da!

Am fost atât de impresionat că am făcut și o poză. Explic: a început să plouă de câteva zile. Mai des, mai mărunt, s-a mai oprit dar, în orice caz, vremea s-a stricat. Și azi dimineață era o baltă imensă în fața blocului. Dacă treceau mașini pe banda respectivă, făceau un duș la pietoni. Eu stăteam pe balcon la o bere și o țigară – m-ați prins, beau de diminineață, dar asta pentru că deja mă simt ca în vacanță – și, uitându-mă la baltă, mă gândeam “uite că se întâmplă și la casele mari”. În sensul că da, Canada, civilizație, chestii, dar tot văd șoseaua inundată. Și pe când gândeam eu asta, a venit mașina din imagine și doi nenea cu pelerine galbene pe ei au făcut ce au făcut și au făcut balta să dispară. Așa că no comment.

În Hunedoara, când ploua tare, nu știu exact motivul – canalizare înfundată probabil – se inunda strada chiar sub balconul apartamentului. Și se inunda serios, nu așa. Apă până la trotuar. Ne puteam distra ore în șir uitându-ne la mașini cum rămân împotmolite. Nivelul apei era atât de mare că reușea să le oprească motorul. Oare de aia sunt gipurile atât de populare în România?

Deja-vu. La propriu

Mă uit la Futurama. Cele mai tari desene animate. De vreo săptămână nu mai e nimic intersant la TV, că e nu știu ce (eveniment sportiv?) în State de ocupă tot timpul așa că serialele au oprit producția vreo 2-3 săptămâni. Și cum nu mai aveam la ce mă uita, joi mi-am cumpărat sezoanele 3 și 4 din Futurama pe DVD (1 și 2 nu erau în stoc, dar le găsesc eu până la urmă), mi-am cumpărat o grămadă de doze de bere și am început să mă uit. Și aici intervine deja-vu-ul: așa am petrecut cam 75% din anul întâi de facultate – bând bere și uitându-mă la Futurama.

Pe vremea aia trebuie să recunosc, cu rușine, că le luam de pe DC++ dar acum am zis că să la cumpăr frumos, că de uitat la ele sigur mă uit. Pentru că în anul întâi de facultate le-am văzut și re-văzut pe toate de cel puțin 10-15 ori, așa că ce mai contează dacă le revăd de încă 10-15 ori. Bere să fie. Și cum am un Liquor Store la parter, nu văd să fie nicio problemă.

Iar la vară (Good news, everyone!), prin iunie din câte am înțeles, după o pauză de mulți ani, va începe un sezon nou. Abia aștept.

Apropo, am o chestie din asta în birou: