Nicovala lui Greg Bear

A venit momentul să mai scriu un post despre cărți, chit că nu am mai citit atât de mult în ultima vreme. Nu de alta dar m-am blocat la un roman pe care îl citesc mai greu.

Am citit Nightmares and Dreamscapes de Stephen King, o mulțime de povestiri, unele mi-au plăcut, altele nu chiar atât de mult. Aștept să mai scrie un roman – cred că am citit aproape toate romanele lui, mai puțin câteva foarte vechi și seria The Dark Tower, care e mai mult fantasy. Poate mă apuc totuși de serie…

Am recitit Spook Country de William Gibson. Nu mai intru în detalii pentru că am mai scris despre carte acum câteva luni, când am citit-o prima dată. Super. Probabil că voi reciti curând și Pattern Recognition, așteptând cu nerăbdare Zero History, care este încă în lucru.

Și ajung la romanul la care m-am blocat, Anvil of Stars de Greg Bear. Am fost puțin dezamăgit de The Forge of God iar Anvil of Stars vrea să fie o continue. Ce să spun, sunt faze mai interesante și faze mai puțin interesante dar e destul de greu de citit – în sensul că nu-mi vine să stau noaptea târziu cu cartea pentru că vreau să văd ce urmează să se întâmple. Mie personal mi se par puțin cam ratate romanele astea două. Dau impresia că nici autorul nu știa exact încotro merge povestea când a scris-o și nici nu a mai revizuit manuscrisul. Se putea și mult mai bine.

După ce termin Anivil of Stars trebuie să caut ceva mai interesant. Cărțile pe care le-am luat data trecută au fost o alegere mult mai bună (1984, A Scanner Darkly) și chiar nu le-am putut lăsa jos din mână.

SciFi

Am citit pe nerăsuflate 1984 de George Orwell. Bestială cartea. Bestială. De la Big Brother care te privește din perete până la camera 101, efectiv n-am putut-o lăsa jos din mână. Nici nu am ce scrie mai mult despre 1984. E o carte pe care o recomand oricui.

Tot pe nerăsuflate am citit și A Scanner Darkly, de Philip K Dick și m-a impresionat. În primul și în primul rând mi-a plăcut pentru că, spre deosebire de restul cărților sale, asta chiar nu se termină ambiguu – e clar că personajul principal își pierde mințile E interesant pentru că, pe parcursul cărții, în timpe ce substance D îi distruge creierul, observi cum devine încet-încet tot mai incoerent și detașat de realitate. Sunt amuzante și dialogurile aberante pe care le poartă personajele sub influența drogurilor. E și mai interesant faptul că autorul spune că s-a inspirat din realitate (domnul Dick era junkie) și că majoritatea dialogurilor respective chiar au avut loc. Bine scris, amuzant și tragic.

Mai puțin pe nerăsuflate am citit și Forge of God a lui Greag Bear. Nu aș putea spune că e proastă, dar nici cea mai grozavă. Am fost puțin dezamăgit. Nu cred să mai fi citit vreun roman al autorului până acum, dar am citit multe povesitri/nuvele care mi-au plăcut. Blood Music (nu romanul, povestirea) a fost foarte reușit. Hardfought, care nu știu exact dacă e povestire sau nuvelă – am citit-o într-un Almanah Anticipația – mi-a plăcut atât de mult încât am recitit-o de două ori. Forge of God în schimb nu m-a impresionat.

Mai am de citit, din ce am cumpărat recent, povestirile lui Stephen King din Nightmares and Dreamscapes și Anvil of Stars, continuarea la Forge of God, de care, sincer, nu prea am chef să mă apuc. Mi-a venit un chef să citesc niște cărți foarte bune, așa că momentan recitesc Spook Country a lui William Gibson. Și mă bate gândul să recitesc Cryptonomicon.

Wishlist-ul curent (adică ce voi cumpăra când voi găsi în Chapters): The Man in the High Castle și The Three Stigmata of Palmer Eldritch, ambele de Philip K. Dick și Rendezvous with Rama de Arthur C. Clarke.

Who Watches the Watchmen?

I do. E atât de cald afară că nu poți decât să stai în casă și să-ți găsești ocupații domestice, sub protecția sfântului aer condiționat. Ieri am fost în Downtown. Era Celebration of Light, cu focuri de artificii și chestii. Din păcate ploaia a început înainte de artificii, așa că a trebuit să renunțăm la spectacol și să ne întoarcem acasă.

Dar măcar nu am fost degeaba până acolo. Pe lângă un butter chicken grozav pe care l-am mâncat la India Gate, am fost și la cumpărături. Am cumpărat Watchmen pe blue ray, pentru că l-am văzut la cinematograf și mi s-a părut bestial. Așa că în momentul de față beau gin tonic cu gheață și îl revăd în HD.

Am fost și la Chapters pe Robson, Chapters fiind cel mai mare lanț de librării de aici, cel de pe Robson fiind cel mai mare magazin din zonă. Asta pentru că am terminat deja 1984 – l-am citit, cum se spune, pe nerăsuflate – și astăzi voi termina probabil și A Scanner Darkly. După ce am pierdut vremea citind seria Horus Heresy, zilele astea mi-am adus aminte ce plăcut e să citești un “clasic”. Adică o carte atât de bună încât ți-e greu să o lași din mână. Nu că toate cărțile din Horus Heresy ar fi fost proaste, sunt vreo 2-3 bune, dar majoritatea nu se compară cu un SF de top. Așa că am fost la Chapters și mi-am mai cumpărat The Forge of God și Anvil of Stars, ambele de Greg Bear, un alt greu al genului.

Așa că am ce citi, am ce vedea, am ce bea și am aer condiționat. Sunt pregătit să lupt cu canicula.

De citit

Deadline-ul e mâine așa că pot să mă apuc din nou de blogat pe idea că ce n-am terminat de făcut până azi nu mai termin Încep cu cărțile, pentru că de citit nu m-am lăsat, chiar dacă nu am mai avut timp nici de bicicletă, nici de șah, nici de WH40K…

Am terminat The Call of Cthulhu and Other Weird Stories, de H. P. Lovecraft. Super tare. Culoarea căzută din cer e o povestire pe care am citit-o acum mult, mult timp într-un Almanah Anticipația și am recitit-o cu mare plăcere. E una dintre cele mai bune povestiri a autorului și o recomand cu căldură.

Am citit și Agents of Artifice, fantasy din universul Magic the Gathering. Din nou am doar cuvinte de laudă, lectura m-a captivat. Se pare că Wizards of the Coast angajează niște autori buni pentru romanele lor – până acum nu m-a dezamăgit nicio carte. E drept, nu am citit decât Agents of Artifice și romanele din seria Timespiral (Timespiral, Planar Chaos și Future Sight). Nu știu exact cât de bine le-ar înțelege cineva care nu are tangență cu jocul dar mi-e mi-au plăcut foarte mult.

Nu pot spune același lucru despre Tales of Heresy, antologia de povestiri din universul Warhammer. Am citit-o și pe asta ca să pot spune că am terminat cu seria Horus Heresy, cel puțin până apare următorul roman, dar nu am fost foarte încântat. Aici chiar se simt diferențele între autori. E hit or miss cum se zice. Unele bune, unele proaste, și aici mă refer atât la povestirile din antologie cât și în general, la romanele din serie.

Rămas fără cărți, m-am apucat să recitesc povestirile lui Stephen King din Just After Sunset. Și așa, după câteva povestiri, am realizat că trebuie să merg să caut ceva cărți noi.

Inițial am zis că ar trebui să mai citesc ceva tehnic dar am parte de destul tehnic la lucru în ultima vreme, așa că am căutat ceva recreațional. Fiind puțin sătul de autori obscuri, am zis să merg la sigur, așa că am luat două clasice: A Scanner Darkly de Philip K. Dick și 1984 de George Orwell. Philip K. Dick e un autor foarte bun care, după cum cred ca am mai scris, mă enervează la culme. Pentru că niciodată nu îți poți da seama la sfârșitul unei povești cât a fost real și cât a fost iluzie. Am citit vreo 4-5 romane scrise de el și cam în toate e așa. Dar acum am avut chef să mă enervez puțin Oricum, am văzut și filmul făcut după carte. E o animație în genul Waking Life. Și dacă tot e vorba de văzut filmul, 1984 l-am văzut de vreo 2-3 ori și m-am gândit că ar fi cazul să citesc și cartea, recunoscută ca un clasic al genului – țineți cont că omul a inventat, printre altele, conceptul de Big Brother. Și fiindcă tocmai (re)citisem câteva povestiri de Stephen King, am cumpărat și Nightmares and Dreamscapes, altă antologie. Așa că acum am ce citi.

Books

Am gătat cu Horus Heresy. Cu chiu-cu vai am reușit să termin Descent of Angels. Pe urmă am citit Legion pe nerăsuflate și am înțeles de ce toți cititorii seriei așteaptă un volum scris de Dan Abnett. Pe urmă am citit Battle for the Abyss, care a fost OK. Nu grozav, dar OK. Și am terminat cu Mechanicum.

Mechanicum mi-a plăcut, cu o singură excepție: da, știu că universul Warhammer e inspirat din diferite romane SF clasice și atunci, implicit, ficțiunea construită acest universul aduce când cu Dune, când cu Fundația, când cu Starship Troopers, când cu Jocul lui Ender etc. etc. Dar nenea Graham McNeill, ce ai făcut tu cu peștera dragonului cu o “geometrie ciudată” se cheamă plagiat. Capitoulul 3 din Tha Call of Cthulhu de H. P. Lovecraft all over again. Păi treabă-i asta?

Și cu asta am terminat pentru moment cu Horus Heresy. Mai este un volum dar ăsta e de povestiri așa că nu mă grăbesc să-l citesc. Următorul, Prospero Burns, tot de Dan Abnett, apare mai încolo. Singura chestie nasoală e că, din moment ce romanele sunt scrise de mai mulți autori, lumea cumpără și Warhammer are o poveste destul de complexă, cine știe când se va termina seria. Probabil nu se va termina cât timp Games Workshop face profit din ea, deci voi mai citi câțiva ani buni noi apariții.

Am mai citit și The Forever War de Joe Haldeman. Voiam să-l citesc de mult. Este, într-adevăr, un clasic. Bine, paralela cu războiul din Vietnam nu mai e de actualitate, dar încă se poate aprecia idea autorului.

Ce urmează? Păi mai am ceva cărți necitite prin bibliotecă – Agents of Artifice, mai am câteva povestiri de Lovecraft din antologia despre care am scris mai demult și pe urmă… Nu știu. Ar fi cazul să mai învăț ceva. Probabil o carte tehnică.

Erezia

Ultima dată când înșiram ce am citit și ce am de citit, terminam Horus Rising, primul volum din seria Horus Heresy. Ei bine m-am apucat de următorul volum, False Gods, și nu m-am mai oprit. Am fugit la librăria cartierului și mi-am cumpărat tot ce mai aveau din serie. Am citit Galaxy in Flames și The Flight of the Eisenstein și mai am de citit Fulgrim, Descent of Angels, Legion, Battle for the Abyss și Mechanicum. Și pe urmă aștept, că mai apar… Mă bucur măcar că nu m-am apucat să citesc de când a apărut primul volum pentru că atunci ar fi trebuit să mor de nerăbdare luni la rând până ar fi apărut un volumn nou. Bine, așa voi face și acum, după ce le gat pe astea.

Povestea este foarte captivantă. Calitatea variază, pentru că volumele sunt scrise de autori diferiți. Noroc că nu variază atât de mult. Adică nu este un volum superb și următorul mizerabil. Variază undeva între “super!” și ”meh, am citit și mai bun”. Dar e OK. Și nu mă las până nu le citesc pe toate.

E vorba de împăratul omenirii, care deține puteri fenomenale, unii începând să-l considere un zeu și despre primarchs, “fii” lui, care conduc legiuni de soldați modificați genetic în lupta de a (re)cuceri galaxia. E vorba despre forțele malefice care există în warp, despre Horus, Warmaster, care a rămas să conducă cruciada pentru a cuceri galaxia după ce împăratul a decis să se întoarcă pe Terra și despre planul lui Horus de a-i lua locul pe tron. Îmi place amestecătura de vechi și nou: cruciade, religie, onoare – inginerie genetică, arme futuriste, nave spațiale. Frumos.

Acum nu se mai pune problema de wishlist, până nu termin cu seria. De fapt mai trebuie să-mi iau Descent of Angels, Battle for the Abyss și Mechanicum, care nu erau la librărie.

Stau și mă gândesc câți bani va face Amazon pe spinarea mea. Din România nu comandam pentru că era prea mare bătaia de cap – trebuia să-mi fac card, să aștept cine știe cât după comandă, eventual să mă plimb pe la vămi, cum a pățit un prieten. Am zis că mai bine aștept să ajung aici. Acum s-a schimbat situația – comand lunar. Totuși, parcă mai bine îi dau pe cărți decât să-i lipesc de frunte la maneliști, cum fac unii, nu?

Fantasy & SF

După cum plănuiam, m-am apucat de citit în forță. Așa că am luat wishlist-ul pe care l-am întocmit în postul trecut despre cărți și m-am dus cu ea pe Amazon. Și am comandat. Așa că, pentru moment, am ce citi.

Deocamdată am terminat de citit Snow Crash, de Neal Stephenson, care a fost, într-adevăr, cyberpunk. Cu accentul pe punk. Până la absurd. Nenea Neal s-a gândit că dacă tot scrie cyberpunk – știți voi, anarhie, distopie – atunci așa să fie. Cartea a fost foarte interesantă și foarte comică. Mi-a plăcut mult și cu siguranță voi mai căuta cărți scrise de el.

Am citit și din The Call of Cthulhu and Other Weird Stories, de H. P. Lovecraft. Mai am câteva weird stories de citit ca să o termin, dar trebuie să recunosc că Lovecraft e meseriaș. Singura problemă este că are un stil de a scrie ca de la începutul secolului trecut, și mi se întâmplă să îmi fie greu să-l urmăresc – fie nu cunosc cuvintele pe care le folosește, fie nu înțeleg exprimarea. Dar povestirile merită tot efortul. După cum ziceam, e meseriaș.

În seara asta, cel târziu mâine, termin Horus Rising, de Dan Abnett, primul roman din seria Horus Heresy. Contrar așteptărilor, trebuie să recunosc că îmi place foarte mult cartea. Aduce puțin a Starship Troopers, e adevărat, dar e interesantă oricum.

Sper să nu îmi pierd interesul, pentru că am comandat, la pachet, și False Gods, al doilea volum al seriei. Și, în aceași cutie cu logo-ul Amazon, a sosit și The Forever War. Bine, și o carte cu rețete italienești, dar aia era pentru soție Și, la vreo două zile după ce am făcut comanda, am trecut printr-o librărie unde mi-au picat ochii pe Agents of Artifice: A Planeswalker Novel. Cartea este fantasy, în universul Magic the Gathering. Am mai citit ceva romane din același univers și mi-au plăcut, plus că Agents of Artifice avea o copertă albastră și shiny, așa că am adăugat-o la bibliotecă. Deci am ce citi o perioadă.

Cărți – “Reloaded”

Spre rușinea mea trebuie să recunosc că nu am mai citit atât de mult în ultima vreme. Dar recuperez. Deocamdată am mai citit două cărți, m-am apucat de a treia și am adăugat câteva titluri pe wishlist.

Refactoring to Patterns de Joshua Kerievsky este o completare la Refactoring: Improving the Design of Existing Code, introducând niște refactorings noi și făcând legătura între refactorings și design patterns. Cartea prezintă situații în care este avantajos să faci refactoring spre un design pattern și când este avantajos să faci refactoring îndepărtându-te de un design pattern. O carte informativă care merită citită după clasicul Refactoring.

Lisey’s Story de Stephen King a fost un roman superb, nu atât de horror ca altele dar superb oricum. Nu are rost să scriu mai mult despre el – e Stephen King (da, sunt fan înrăit).

Acum citesc Snow Crash de Neal Stephenson. Am citit o mulțime de review-uri care o poziționează pe locul 2 în topul romanelor cyberpunk, după clasicul Neuromancer. Și după ce am citit Cryptonomicon de același autor, sunt sigur că nu voi fi dezamăgit.

Wishlist, adică ce voi căuta să citesc după Snow Crash:

Am tot auzit de H. P. Lovecraft și mitologia Cthulhu. Pentru cine nu știe, H. P. Lovecraft a fost un autor de horror foarte apreciat care a inventat o lume fantastică având în centru pe Cthulhu, o eintitate cu puteri extraordinare. Idea a prins atât de bine încât o mulțime de alți autori au început să se folosească de universul creat de Lovecraft, contribuind la dezvoltarea mitologiei. Așa că voi căuta Tales of the Cthulhu Mythos.

Mai vreau să citesc The Forever War de Joe Haldeman, despre care am scirs și mai demult.

Mă tentează să citesc și ceva ficțiune din universul Warhammer 40.000. Deși nu sunt 100% convins de calitatea romanelor scrise pe baza jocului care are la bază, la rândul său, alte romane (am mai scris și despre asta, universul Warhammer e “inspirat” din Dune, Fundația, Starship Troopers și alte cărți clasice ale genului). Dar probabil că le voi da o șansă, așa că trec pe listă și Horus Rising de Dan Abnett.

Știință și ficțiune

Știință

Pe partea tehnică, Refactoring: Improving the Design of Existing Code de Martin Fowler, Kent Beck, John Brant, William Opdyke și Don Roberts mi s-a părut o carte foarte interesantă. Unele refactorings sunt, într-adevăr, destul de evidente, dar sunt și câteva mai deosebite. Plus că e bine, ca referință, să ai toate metodele adunate și formalizate într-un singur loc. Din păcate eu am luat cartea de la bibliotecă și a trebuit să o trimit înapoi. Oricum, consider că este un must-read, ca și Gang of Four sau Code Complete.

Beautiful Code de Andy Oram și Greg Wilson (editori), despre care scriam data trecută că îl citesc, nu am terminat-o încă. Dar asta nu pentru că nu mi-ar fi plăcut. Deoarece cartea este formată din multe povestiri cu și despre cod care nu au nimic în comun, o citesc pe îndelete. Ce am citit până acum mi-a plăcut. Conceptul este original, codul este frumos într-adevăr… Dacă sunteți geeks, așa ca mine, o să vă placă.

Încă aștept după The Pragmatic Programmer de Andrew Hunt și David Thomas și Refactoring to Patterns de Joshua Kerievsky. Se pare că biblioteca Microsoft a fost și ea în vacanță, astfel că nu mi-au sosit încă. Sper să sosească săptămâna asta.

Ficțiune

Cell de Stephen King este – cum să spun – nu cel mai reușit roman al său. Începe cam slab, motiv pentru care m-am apucat de vreo trei ori să-l citesc (prima dată acum un an) și abia acum am reușit să-l termin. Pe la mijloc povestea devine foarte interesantă dar finalul este, din nou, cam sec. Dacă sunteți fani – așa ca mine – încercați să-l citiți. Dacă nu, nu.

Everything’s Eventual de Stephen King este o altă antologie de 14 povestiri, printre care și 1408, care a fost ecranizată într-un horror super. Spre deosebire de Cell, despre Everything’s Eventual am doar cuvinte de laudă. Mi-au plăcut toate povestirile.

Am mai citit și ficțiune despre universul Warhammer 40K, în principal din Rulebook, care, pe lângă regulament, are și o mulțime de “infromații” de fundal care prezintă universul în care se desfășoară bătăliile din joc. Un rulebook nu îl pot prezenta ca pe o carte pe care să o recomand sau nu, vreau doar să scriu părerea mea despre ficțiunea de acolo. În primul rând trebuie să spun că tipii au reușit, cum necum, să creeze un univers în care poți găsi ce vrei, de la oameni la extratereștri avansați din punct de vedere tehnologic și de la demoni la insecte distrugătoare de planete și să îl susțină cu o poveste coerentă. Respect pentru asta. Minusuri – am citit că inventatorii jocului recunosc că s-au inspirat dintr-o mulțime de SF-uri clasice, dar părerea mea este că, în anumite puncte, au exagerat cu inspirația. Omenirea este organizată ca un imperiu care acoperă toată galaxia dar se distruge încet din interior datorită trădătorilor și a birocrației (ahem, Fundația). Zborul interplanetar se face prin Warp, și doar anumite persoane dotate cu capacități speciale pot să navigheze prin Warp (ahem, Dune). Trupele de elită care apără omenirea sunt formate din Space Marines cu costume speciale și armament grozav (ahem, Starship Troopers). Au până și nesimțirea să denumească o planetă Trantor. Acum înțeleg că e totuși un joc, că povestea e pe locul doi și că nu a fost scrisă de cei mai tari autori SF ai secolului, dar totuși…

Multe cărți, din nou

Spook Country de William Gibson a fost super. Tehnologie de ultimă oră și espionage. Mi-au plăcut mai ales ultimele capitole, în care acțiunea se petrecea în Downtown Vancouver, la câteva străzi de locuința noastră temporară. Cartea merită citită din plin (chiar dacă nu locuiți în Downtown Vancouver) și aștept cu nerăbdare următorul roman al autorului.

Concepts of Modern Mathematics de Ian Stewart a fost o carte foarte bine scrisă, dar tot în genul pop science. Totuși, autorul a reușit să acopere destul de mult din matematică fără să intre în amănunte complicate. Cu această ocazie mi-am adus aminte de matematica studiată în liceu și facultate dar, în afară de câteva elemente de topologie, nu am găsit nimic ce nu știam în carte. Totuși, după cum ziceam, este scrisă bine și ușor de înțeles.

Prediction, Learning and Games de Nicolo Cesa-Bianchi și Gabor Lugosi nu am mai citit-o. Am lăsat-o după câteva pagini deoarece nu era ceea ce căutam. Prea multă teorie și prea puține aplicații și din păcate nu am timpul necesar să o studiez.

Just After Sunset de Stephen King este o carte la care m-a atras, inițial, coperta - mi-a plăcut portocaliul-Halloween. Este o antologie de povestiri. Aceasta a fost prima dată când am citit ceva de Stephen King mai scurt de un roman dar nu am fost dezamăgit. Povestirea mea preferată a fost N., dar vi le recomand pe toate.

Duma Key de Stephen King a fost un roman foarte bine scris – ca toate celelalte – horror, supranatural, tot ce trebuie. Ce mai, omul se pricepe să scrie.

Acum citesc Beautiful Code de Andy Oram și Greg Wilson (editori). Cartea este o colecție de povestiri despre cod frumos, culese și editate de cei doi. Încă nu mă pronunț pentru că abia m-am apucat de ea.

Urmează… Nu știu exact ce urmează. Pe partea tehnică urmează The Pragmatic Programmer de Andrew Hunt și David Thomas și două cărți despre refactoring: Refactoring: Improving the Design of Existing Code de Martin Fowler, Kent Beck, John Brant și William Opdyke și Refactoring Patterns de Joshua Kerievsky. Ficțiune nu știu încă. Probabil ceva de Stephen King. Fie Lisey’s Story, fie Cell, fie povestiri din nou – Everything’s Eventual. Sau Snow Crash de Neal Stephenson?