Cafea – Partea IX

Venind astăzi spre lucru, am văzut un boschetar. De unde știu că era boschetar? Păi avea un căruț din ăla de supermarket plin cu ce or fi cărând toți boschetarii în căruțurile alea. Și pentru că arăta murdar și neîngrijit. Și pentru că stătea pe jos pe trotuar proptit de un perete. Prima chestie ciudată pe care am remarcat-o a fost că tipul avea o bicicletă proptită de căruțul ăla. Dar asta nu e chiar atât de ciudat, o fi furat-o de undeva. Dar știți ce făcea boschetarul pe jos pe trotuar? Își punea lapte în cafea! Avea un pahar cu cafea și o cutie cu lapte. Și își prepara tacticos cafeaua de dimineață.

Aș putea crede că nivelul de trai e atât de ridicat și statul e atât de mărinimos încât toți boschetarii primesc gratis biciclete și cafea dar nu cred. Mai degrabă cred că omul a folosit doi dolari din ce a primit/cerșit/găsit cu o zi înainte pentru cafeluța de dimineață. V-am spus că aici toată lumea bea cafea

Cafea – Partea VIII

Mai bine zis Fără Cafea. Ieri ni s-a gătat cafeaua. De fapt alaltăieri, dar am observat abia ieri dimineață. Mai aveam două lingurițe de nes, în caz de urgență. Din păcate era prea puțin și era amestecat jumate-jumate cu decaf. A fost groaznic. Am fost ca niște zombie toată ziua, și eu și soția. Nici nu am crezut că viața e așa grea fără cafea.

În primul rând, m-am trezit ca de obicei pe la 7 (de când am îmbătrânit, mă trezesc foarte devreme). Am băut o cană de nes/decaf. Am ciocnit un ou cu soția și pe la 9 nu am mai rezistat – m-am culcat la loc. Am dormit până la 12. Pe urmă nu am fost în stare de mai multă acțiune decât deplasarea din pat pe canapea și invers.

Unul din noi trebuia să se sacrifice să iasă după o cutie de cafea. Inițial am zis că merg eu. În jur de ora 4 mi-am dat seama că sunt prea lipsit de energie să mă târăsc afară din casă și că nu voi ieși pentru nimic în lume. Atunci s-a oferit soția să iasă. În jur de ora 8, când am văzut-o buimacă și tristă, mi-am dat seamă că nici ea nu va ieși pentru nimic în lume așa că am promis să ies eu a doua zi. Într-un final am fost azi dimineață la 7 după cafea, pentru că intram într-un cerc vicios periculos – fără cafea nu eram în stare să ieșim să cumpărăm cafea. Periculos pentru că, deși astăzi sunt liber, mâine trebuie să merg la servici. Și e clar că nu pot ajunge până acolo fără doza de cofeină.

Așa că ziua de ieri a trecut foarte greu și a fost extrem de chinuitoare. Toată ziua fie am dormit, fie am fost adormiți.  Se pare că nu mai rezistăm deloc fără cafea. Bine, nici mai demult nu ne era ușor fără, dar parcă nici chiar așa… Și degeaba e Starbucks la fiecare colț de stradă dacă nu te poți urni din casă.

Cafea – Partea VII

Sau pregătitul cafelei. O altă distracție. Nici nu vă închipuiți câte combinații există.

Cam în toate cafenelele, după ce comanzi primești un pahar de plastic ce conține doar cafeaua – neagră, cum se zice. Iei paharul respectiv și, întotdeauna, este o măsuță undeva în apropiere unde sunt de toate. Chiar de toate. De exemplu, la Starbucks, după ce ai primit cafeaua, poți face următoarele:

• Poți să-ți îndulcești cafeaua. Pe măsuță sunt plicuri de zahăr, zahăr brun, și vreo două-trei feluri de îndulcitori sugar-free.
• Poți să-i adaugi lapte. Pe măsuță sunt termosuri cu lapte degresat, lapte parțial degresat, lapte normal, lapte de soia și coffee creamer (care nu știu exact ce este dar este foarte bun).
• Poți să adaugi condimente. Pe măsuță sunt solnițe cu scorțișoară, vanilie, cacao și încă vreo două pe care nu le-am reținut.
• Poți să adaugi miere. Pe măsuță este miere. 

O mulțime de posibilități. Și asta pentru începători ca mine. Pentru că poți cere, de fapt, mult mai multe extra-uri în momentul în care comanzi cafeaua. Dar nu mi-am bătut capul să învăț exact ce și cum. Știu că poți cere în plus gheață, frișcă, niște siropuri… Am văzut că sunt și site-uri care explică totul pe larg, cu titluri de genul ”How to order coffee in 10 easy steps”. Cred că cine mă vede își dă seama că nu sunt de pe aici. Pentru că eu nu sunt atât de sofisticat încât să cer un ”Iced Single Venti Mocha, No Whip”, eu cer doar ”Tall” în care îmi pun, ulterior, un singur pliculeț de zahăr.

Cafea – Partea VI

Mă lăudam în ultimul post despre cafea că am băut o cafea grande și două tall. Vreau să aduc niște lămuriri. Dacă nu ați venit pe aici să beți cafea poate nu știți dar se respectă zicala că în America, totul este mai mare (da, știu, eu sunt în Vancouver dar Starbucks e din Seattle).

Mărimile la cafea sunt următoarele:

• Short (8 oz. adică aproximativ 240 de ml.)
• Tall (12 oz. adică aproximativ 350 de ml.)
• Grande (16 oz. adică aproximativ 470 de ml.)
• Venti (20 oz. adică aproximativ 590 de ml.) 

Culmea că dacă ceri o cafea mică – ”A small coffee please” - primești una tall. Trebuie să ceri neapărat short ca să primești una mică, și se mai și uită mirați la tine cum de poți bea așa cafea pipernicită. Pentru că, după cum ziceam, în America totul este mai mare, deci o cafea mică, o cafeluță,  se numește tall și are un sfert de kil.

Cafea – Partea V

Vineri am rămas fără cafea. După cum ziceam, găsisem Nescafé și beam în fiecare dimineață. Vineri dimineața n-am mai avut ce bea. Așa se explică ușor volumul impresionant de cafea pe care îl consumă toată lumea aici: cafeaua e slabă slabă slabă. Dacă până acum beam un nes mare și tare dimineața și pe urmă beam decaf, doar așa, ca să fiu cool, vineri a trebuit să mă bazez numai pe Starbucks și vreau să spun că după o cafea grande de dimineață și încă vreo două tall la servici, încă mă simțeam pe jumătate adormit.

Mi-am amintit că am cumpărat un borcan de nes și în Ungaria, când am fost la Gyula. Pe etichetă erau prezentate, printre altele, și trei rețete bănuiesc – zic ”bănuiesc” pentru că nu știu să vorbesc/scriu/citesc maghiară, dar arătau ca niște rețete de cafea. Una din ele purta numele, foarte sugestiv, de Dupla Dinamit. Acum chiar dacă nu știu maghiară, îmi pot imagina ce înseamnă Dupla Dinamit și la fel, neputând să descifrez rețeta de pe borcan dar știind ce nes prepar eu dimineața, sunt convins că băuturile sunt asemănătoare, dacă nu la compoziție și la gust, atunci sigur la efect.

Deci trei cafele de la Starbucks fac cât un sfert de nes preparat în casă de yours truly. Atunci sunt convins că dacă invit un băștinaș, client fidel la Starbucks, la mine la o cafeluță, va avea un atac de cord. Păi eu fac cafea nu sirop.

Scriind cele de mai sus, mă gândeam că totuși vara trecută am trăit doar cu Starbucks (și mizeria aia de cafea naturală de o beam în weekend). Tot încercând să-mi amintesc cum am rezistat și nereușind, mi-am dat seama: am fost prea adormit toată perioada respectivă ca să rețin astfel de detalii

Cafea – Partea IV

Cred că știe toată lumea apelul de la tech support, dar îl postez oricum:

Customer: “Hello, is this Tech Support?”
Tech support: “Yes, it is. How may I help you?”
Customer: “The cup holder on my PC is broken and I am within my Warranty period. How do I go about getting that fixed?”
Tech support: “I’m sorry, but did you say a cup holder?”
Customer: “Yes, it’s attached to the front of my computer.”
Tech support: “Please excuse me if I seem a bit stumped, It’s because I am. Did you receive this as part of a promotion, at a trade show? How did you get this cup holder? Does it have any trademark on it?”
Customer: “It came with my computer, I don’t know anything about a promotion. It just has ‘16X’ on it.”

Până acum mi se părea foarte amuzant – cât de prost poți să fii să crezi că îți vine calculatorul cu un cup holder? Totuși, am observat că aici, ca o evoluție naturală a băutului de cafea tot timpul, peste tot, e plin de cup holders. Plin. Și nu mă refer la cele uzuale, din sala de cinematograf sau din mașină de exemplu, ci la unele absolut ciudate. Am văzut treadmill cu cup holder. Bicicletă cu cup holder pe ghidon – deci nu pe bară, unde să-ți pui un bidon cu apă sau ceva ci suport de pahar de cafea în toată regula. Am văzut o femeie care își plimba copilul în cărucior, cărucior prevăzut cu un cup holder. Sunt peste tot. Păi și atunci cum să râzi de săracul om care a crezut că are cup holder la calculator? Păi dacă are la scaun, la birou și la lampă, de ce să nu aibe unul și la PC?

Cafea – Partea III

După cum ziceam, beau cafea. Ca să mă integrez. Și din cauză că am avut ceva probleme cu tensiunea, beau cafea decofeinizată. Dar normal că ultimele studii arată că asta nu contează. Că indiferent dacă bei cafea cu sau fără cofeină, tot faci infarct când ți-e lumea mai dragă.

Pe mine asta mă enervează la culme pentru simplul fapt că m-am lăsat de fumat, am făcut un efort mare și, în loc să trăiesc fericit până la adânci bătrâneți, acum trebuie să văd ce fac cu cafeau. Și cu Dr. Pepper. Și cu mâncarea care nu e organică. Și cu tot restul. Pun pariu că dacă o să beau numai apă, o să aflu că ultimul studiu zice că dacă bei numai apă, pățești te-miri-ce. Vorba aia, tot ce-i bun ori e interzis, ori e nesănătos, ori îngrașă.

Se fac toate studiile astea astfel încât, când pățești ceva, să ți se spună ”vezi, e din cauză că …”. Pentru că 99.9% din oamenii care pățesc ceva sigur mănâncă sau beau sau fac ceva care ultimele studii indică a fi extrem de nesănătos. Și fracția aia de om, 0,1%, dacă pățește ceva, i se zice că ”asta e, se mai întâmplă și din senin”.

Cred că o să rămân la penultimele studii.

Cafea – Partea II

Dacă la mulți străini nu le place cafeaua de la Starbucks, vreau să vă anunț că eu nu mă număr printre ei. Mie îmi place foarte mult.

În România, atât eu cât și soția beam nes. Adevărul e că acesta este un alt viciu de-al meu. Adică efectiv nu sunt în stare de nimic până nu beau o cafea dimineața. Noroc că am găsit și aici Nescafé așa că ne începem dimineața ca în reclamă și toate sunt bune și frumoase.

Dar să explic cum de mie îmi place Starbucks. Vara trecută, în Redmond, nu am avut norocul de aici. Nu am reușit să găsesc nes acolo – nu cel pe care îl beau de obicei – așa că mi-am cumpărat o pungă de cafea. Cum brand-urile din QFC sau ce supermarket o fi fost nu îmi spuneau mare lucru, am cumpărat o pungă la întâmplare. Nici cea mai scumpă, nici cea mai ieftină. Și vreau să vă spun că am nimerit cea mai oribilă cafea de pe fața pământului. Atât noroc am avut că eram obligat să o beau doar sâmbăta și duminica, zilele în care nu mergeam la lucru. Asta pentru că la lucru aveam o cafea mult mai bună – de la Starbucks.

Azi dimineață am plecat spre stația de microbuz cu 10 minute mai repede așa că pe drum am intrat într-o cafenea. Băusem deja nesul acasă așa că mi-am luat o sănătoasă cafea decofeinizată. Doar așa, ca să umblu și eu cu un pahar în mână și să aștept microbuzul sorbind din el. Am vrut să trăiesc visul american. Vreau să vă mărturisesc că, stând în stație cu cafeaua fierbinte, m-am simțit foarte, foarte occidental

Cafea – Partea I

Am să scriu despre cafea dar, având în vedere că sunt multe de scris, voi scrie în două părți. Acesta, prima, este un fel de prefață.

După cum știți, aici există așa numitul cult al cafelei. Pe lângă faptul că la fiecare colț de stradă există un Starbucks – exagerez, de fapt sunt doar din trei în trei colțuri de stradă – toată lumea consumă cantități industriale de cafea. Dimineața, orice om care a început serviciul sau merge către locul de muncă, are o cafea în mână. Dacă nu un mini-termos pentru cafea, măcar un pahar cu capac de la Starbucks.

Mergând spre stația de unde iau microbuzul spre MCDC (Microsoft Canada Development Center), alți oameni, la fel de grăbiți ca mine, merg în sus și în jos pe străzi cu cafelele după ei. Muncitorii pe care îi lăudam într-un post trecut cum ridică zgârie-nori sunt deja pe șantier, cu căști de protecție pe cap și termosuri cu cafea în mâini. Ajung în stație și aștept, alături de câțiva colegi și câteva cafele. În microbuz, șoferul are în cup holder, lângă schimbătorul de viteze, ați ghicit, un termos cu cafea.

Doar că aici cafeaua este mai slabă și mai rea la gust decât în alte părți. Spun alte părți în loc de România pentru că, în prima zi la MCDC, una din doamnele de la HR care ne orientau ne anunță la un moment dat că cine vrea cafea să o urmeze la care un tip care mi-a spus înainte că e din Iran spune ”sper că e cafea adevărată”. Ajungem la bucătărie și tipa zice ”aici avem cafea de la Starbucks” la care iranianul se întoarce și pleacă. Dar gustul nu e atât de important, oricum toată lumea bea cafea.