Hobby

În ultima vreme chiar am avut timp (și bani) să mă ocup de ceva hobbyuri. Nu am prea scris despre asta până acum dar voi începe, pentru că, dacă pierd o dupămasă ca să pictez niște miniaturi de Warhammer sau să studiez niște partide de șah, atunci nu am timp să fac alte năzbâtii despre care să scriu aici și lumea va avea impresia că nu fac absolut nimic. Ceea ce este fals.

Aveam o categorie magic, care nu era neapărat despre jocul Magic; the Gathering cât despre niște articole care au apărut pe Deckmaster. Asta a fost vara trecută. După ce am ajuns aici nu am mai avut unde juca. Plănuiam să mă apuc din nou când mă mut în Redmond dar ieri am aflat că au stricat jocul, așa că nu știu. Deocamdată am redenumit categoria magic în hobby și voi scrie despre mai multe chestii.

Vorbeam despre Warhammer și șah. Ei bine, ca să vedeți de ce am scris atât de rar pe blog și cu ce mi-am pierdut o săptămână nu demult: am asamblat și pictat un Devlifish:

Recunosc că am niște hobbyuri de nișă, nu știu câți dintre cititorii mei sunt pasionați de WH40K sau Magic, dar dacă tot pictez niște modele și îmi ies bine (zic eu), de ce să nu mă laud cu ele?

Cât despre șah, momentan sunt fascinat de jocurile lui Morphy. Morphy a fost un geniu. Pentru că a trăit în anii 1800, când teoria șahului nu era atât de dezvoltată, unii spun că era doar ahead of his time și că înțelegea niște concepte care pe atunci nu se studiau, fiind de părere că dacă ar fi trăit în anii 1900 nu ar mai fi fost atât de grozav. Totuși, uitându-mă cu ochii mei de amator peste partidele înregistrate, personal îl consider un geniu. Și nu neapărat pentru jocurile în care dă mat în câteva mutări unor jucători anonimi. Mă refer la jocurile în care domină net adversari cu greutate, precum Bird sau Anderssen.

Cam atât deocamdată, dar, după cum amenințam la început, veți mai vedea în curând pe aici miniaturi de Warhammer și partide de șah celebre

(Tot) În mintea copiilor

Mă gândeam că în sfârșit am crescut mare și eu. Am devenit responsabil. Că acum am nevastă și casa mea și servici și m-am mutat în capătul celălalt al lumii și tot.

Ei bine în România jucam Magic: The Gathetring. Aici am căutat peste tot dar se pare că în Richmond nu se joacă Magic. Niciunde. Asta probabil pentru că 60% din locuitori sunt asiatici, ei ocupându-se cu altele, de la Pokemon și Yu-Ghi-Oh la Gundam. Așa că, de voie-de nevoie, fac o pauză de Magic până când mă mut în State (acolo știu sigur că se joacă la greu).

Și acum câteva zile, fiind în vacanță și având nevoie de un hobby, am găsit altceva în loc de Magic. Aproape la fel de scump. Warhammer 40k. Oricum m-a atras de vreun an, de când am văzut jucându-se în Timișoara. Așa că acum, eu, om serios, cu nevastă și casa mea și servici și mutat în capătul celălalt al lumii și tot, am început să mă joc cu soldăței

Bine, acum pot argumenta că e joc serios, că universul gotic în care se petrece acțiunea nu e pentru copii mici și că e complex pentru că regulile de joc, care le inventam ad-hoc când mă jucam acum vreo 16 ani cu soldățeii pe noptieră, aici sunt explicate în 300+ pagini de manual și câte altele. Dar are rost? Adevărul este că am ajuns să mă joc cu soldăței…

Collector’s Edition #7

Interviu cu Christopher Rush.

Collector’s Edition #6

Promo Cards.

Când m-am hotărât să scriu pentru Deckmaster, unul din administratorii site-ului m-a rugat să îi trimit lui articolele deoarece editorul folosit este foarte complicat, el fiind unul din puţinii care îl poate utiliza. Aşa că eu îi trimit articolele ca documente Word şi nu am nici cea mai mică vină dacă layout-ul este cum este pe site.

Collector’s Edition #5

Pimp My Cards.

Collector’s Edition #4

Back to Basics.

Collector’s Edition #3

Interviu cu Pete Venters.

Collector’s Edition #2

Cărțile lui Garfield.

Collector’s Edition

De astăzi am un column săptămânal pe Deckmaster, Collector’s Edition. Azi Mai rare decât rarele mitice. Jucătorii şi colecţionarii de Magic, rejoice