Filme proaste

Încep plângându-mă iară că nu am mai văzut un film bun de multă vreme. Sau dacă filmul a fost bun, s-a terminat prost.

Înainte să plec în vacanță, am văzut Law Abiding Citizen. Ăsta, dacă nu s-ar fi terminat cum s-a terminat, ar fi fost bestial. Dar au reușit să-l strice. Nu povestesc finalul, dar trebuie să spun că m-a dezamăgit. Totuși, filmul merită văzut.

În avion, zburând spre România (zborul Vancouver-Toronto, pentru că pe Toronto-Munich nu mi-a mers ecranul ăla), am văzut The Taking of Pelham 1 2 3. Ăsta m-a enervat. E ceva gen Swordifsh, cu Travolta și oamenii lui deturnând un metrou. Și tot filmul Travolta are un plan super deștept, toate merg conform planului – ca în Swordfish, atât doar că la sfârșit sunt prinși toți (de data spun cum se termină ca să nu vă chinuiți). Cum dracu să vii cu un super plan de deturnat metrou și câștigat milioane și să nu te gândești cum să scapi cu bine. M-a dezamăgit cumplit. Probabil e chestia asta americană unde totdeuna “teroriștii” trebuiesc prinși.

Venind din România, de data asta cu ecranul funcționând, am văzut Year One, o comedie tâmpită. Eu numesc “comedie tâmpită” comediile gen Scary Movie, cu personaje tâmpite, o mulțime de glume și o poveste subțire. Trebuie să menționez că îmi plac comediile tâmpite, atât timp cât glumele sunt bune. De la Year One nu aveam mari așteptări, așa că mi-a plăcut. A fost suficient de amuzant, spre deosebire de alte comedii de acest gen (Meet the Spartans e slaaaab).

Și tot pe avion, am încercat să văd filmele de nota 10 la care am văzut atâtea reclame – The Curious Case of Benjamin Button și The Time Traveler’s Wife. Din păcate (sau din fericire), nu am reușit. Am văzut fix jumătate de oră din fiecare după care am adormit timp de vreo oră. Partea bună e că a trecut zborul mai repede. Așa că le recomand și pe astea dacă nu aveți somn. Da, da, nu sunt suficient de nu-știu-cum ca să apreciez dramatismul și subtilitățile și viziunea regizorului și bla bla bla… dar sunt odihnit

Încă trei

Am mai apucat să văd trei filme – din nou nu foarte grozave, dar în lipsă de altceva…

Am văzut The Last House on the Left, remake-ul din 2009. Ăsta a fost drăguț, cel puțin mie mi s-a părut OK. Destul de palpitant, chiar dacă previzibil. Trebuie să recunosc, cu rușine, că nu am văzut originalul – știu, știu, cum pot să mă consider fan al genului horror dacă nu a văzut clasicul The Last House on the Left? Cu greu

Am văzut și 12 Rounds care e un fel de Die Hard 3 mai prost și fără Bruce Willis. E exact același plot – criminalul care vrea răzbunare, îl trimite pe eroul principal dintr-o parte în alta, bombe gata să explodeze – deja vu. Nu îl recomand decât în lipsă de altceva mai bun – așa am ajuns și eu să-l văd.

Și închei cu Never Back Down, care este un Karate Kid modern. Și prost. Hollywood e la zi așa că, în loc de karate, în film e vorba de MMA și BJJ și alte chestii la modă. Și se bat și ăla bun ia bătaie de la ăla rău dar se antrenează două luni după care se bat iară și câștigă el. Grozav.

Noroc că zilele astea trebuie să re-înceapă serialele. Nu se mai poate în halul ăsta.

Filme, cu greu

Cu chiu cu vai am reușit să mai văd trei filme. Spun “cu chiu cu vai” pentru că, după Inglorious Bastards, nu am mai fost la cinematograf pentru că nu am mai avut la ce să merg. Nimic interesant. La televizor nici atât. Așa că am ajuns din nou să mă uit la video-on-demand. Și am văzut așa:

Horsemen – care a fost destul de interesant, atât doar că finalul l-am văzut venind de la jumătatea filmului. E nasol așa, când filmul vrea să aducă o răsturnare de situație surprinzătoare și nu reușește. Dar a fost OK. Despre un polițist și niște criminali în serie care se autointitulau călăreții apocalipsei, atmosferă sumbră. Merită văzut.

Echelon Conspiracy – a fost și el aceptabil. Premisa interesantă – diferiți oameni primesc cadou câte un telefon mobil pe care apoi primesc mesaje care le spun, de exemplu, să nu se urce într-un avion, avion care apoi se prăbușește, sau să joace black jack la o anumită masă unde apoi câștigă o grămadă de bani. Pe urmă primesc diferite sarcini ca apoi să fie uciși tot urmând instrucțiunile din mesaje. Din păcate, finalul iarăși a fost sec. Aceași idee introdusă de Neuromancer și repetată de 1000 de ori.

Obsessed – l-am văzut la recomandarea unor prieteni. E despre un tip, căsătorit, care ajunge să aibă o secretară nebună care vrea neapărat să fie împreună cu el și îi face tot felul de mizerii. Ăsta ar fi fost drăguț dacă ar fi fost puțin mai alert dar așa mi s-a părut plictisitor. Plus că s-a terminat cu o bătaie de 15 minute, cum n-am mai văzut decât în Kill Bill și care cred că nu își avea locul în filmul ăsta.

A, și mi-am cumpărat încă un clasic pe DVD – Snatch. Dar despre el nu scriu nimic, pentru că e clasic

În sfârșit Inglourious Basterds

Ieri am văzut Inglourious Basterds. Tarantino nu m-a dezamăgit nici de data asta. Filmul a fost absolut bestial. Personal mi s-a părut că a semănat destul de mult la stil cu Pulp Fiction - scene cu dialoguri pline de umor (negru) și care se termină cu împușcături. Super tare. Mai puțin sânge și mai puține mațe decât în Kill Bill. Trebuie văzut.

Și am revăzut, din lipsă de altceva, IT, după un roman de Stephen King. Probabil că îl știți pentru că e destul de vechi. Ăla cu clovnul care mâncă copii. Nu mai are rost să zic că e fain pentru că tocmai am spus că l-am revăzut.

Din păcate acum iar nu prea mai am ce să văd. Aștept septembrie, măcar încep serialele la TV.

Filme!

A fost o perioadă extrem de seacă la acest captiol, în care, de plictiseală, m-am apucat să revăd seria Star Wars (nu râdeți). Din fericire, se pare că lucrurile încep să se schimbe.

Astăzi am văzut District 9, care mi s-a părut super. Nu știu dacă ați auzit de el, aici cel puțin i s-a făcut o grămadă de reclamă. Pe mine m-a atras din start trailer-ul. Foarte fain filmul și mult mai bun decât toate SF-urile pe care le-am văzut în ultima vreme.

Săptămâna viitoare apare, în sfârșit, Inglorious Bastards (sau, după cum îi zice Tarantino, Inglourious Basterds). Nu mai zic nimic de el pentru ce, cred, a treia oară când îl pomenesc aici și sigur voi reveni săptămâna viitoare cu laude

Astăzi, așteptând să înceapă filmul, am văzut un alt trailer care promite multe: trailer-ul la Shutter Island. Sinistru. Și regizat de Scrosese, care nu m-a dezamăgit până acum. Bine, pentru ăsta mai am de așteptat puțin pentru că apare doar în octombrie. Până atunci vă sfătuiesc să mergeți să vedeți District 9.

Who Watches the Watchmen?

I do. E atât de cald afară că nu poți decât să stai în casă și să-ți găsești ocupații domestice, sub protecția sfântului aer condiționat. Ieri am fost în Downtown. Era Celebration of Light, cu focuri de artificii și chestii. Din păcate ploaia a început înainte de artificii, așa că a trebuit să renunțăm la spectacol și să ne întoarcem acasă.

Dar măcar nu am fost degeaba până acolo. Pe lângă un butter chicken grozav pe care l-am mâncat la India Gate, am fost și la cumpărături. Am cumpărat Watchmen pe blue ray, pentru că l-am văzut la cinematograf și mi s-a părut bestial. Așa că în momentul de față beau gin tonic cu gheață și îl revăd în HD.

Am fost și la Chapters pe Robson, Chapters fiind cel mai mare lanț de librării de aici, cel de pe Robson fiind cel mai mare magazin din zonă. Asta pentru că am terminat deja 1984 – l-am citit, cum se spune, pe nerăsuflate – și astăzi voi termina probabil și A Scanner Darkly. După ce am pierdut vremea citind seria Horus Heresy, zilele astea mi-am adus aminte ce plăcut e să citești un “clasic”. Adică o carte atât de bună încât ți-e greu să o lași din mână. Nu că toate cărțile din Horus Heresy ar fi fost proaste, sunt vreo 2-3 bune, dar majoritatea nu se compară cu un SF de top. Așa că am fost la Chapters și mi-am mai cumpărat The Forge of God și Anvil of Stars, ambele de Greg Bear, un alt greu al genului.

Așa că am ce citi, am ce vedea, am ce bea și am aer condiționat. Sunt pregătit să lupt cu canicula.

Transformers

Am văzut noul Transformers. Bine, l-am văzut săptămâna trecută, în prima zi în care a apărut la cinematograf. Și asta nu pentru că aș fi eu mare fan Transformers, ci pentru că nu prea mai am la ce mă uita. Așa că am fost, după cum ziceam, în prima zi în care a apărut în cinematograf. Mare greșeală. Era plin ochi. Pe cuvânt că n-am mai pomenit așa ceva. Adică de când văd filme aici, niciodată nu a fost sala atât de plină. Eu, soția, și toată puștimea din Richmond.

Filmul a fost, din nou, așa cum mă așteptam: roboți care se bat. Nu m-am dus nici pentru poveste, nici pentru actori, și bine am făcut. Ca și Terminator, dacă vă pasionează roboții, e fain – dacă nu, lasă de dorit.

Și dacă tot mi-am adus aminte să scriu despre filme, am mai văzut acum vreo două-trei săptămâni Drag Me to Hell. Indiferent ce citiți sau ce auziți, să știți că Drag Me to Hell e în primul rând comedie, abia apoi horror. Pe mine m-a distrat tare. A fost un film drăguț, puțin scârbos pe alocuri dar mai bun decât multe altele și foarte amuzant.

Din păcate, cam atât. Nu au apărut multe filme care să merite să fie văzute în ultima vreme. Noroc că am colecția personală de DVD-uri și pot să revăd oricând Goodfellas, Casino, Scarface sau American Gangster. Încă aștept cu nerăbdare Inglorious Bastards.

Terminator: Salvation

Aseară am fost să văd Terminator: Salvation. Am înțeles din review-urile inițiale că actorii nu joacă grozav, povestea e cam abureală, Christian Bale e Christian Bale (http://www.youtube.com/watch?v=g4NP7-0LHws) dar roboții sunt cool. Și de fapt eu roboți voiam să văd, pentru că îmi plac. Când eram mic mă uitam la Macron 1, pe urmă am crescut și am început să urmăresc pe Bender Bending Rodriguez. Așa că am fost la cinema.

Filmul a fost drăguț, roboții au fost bestiali dar am rămas cu câteva nelămuriri: John Connor nu era încă liderul rezistenței așa că de ce ar fi vrut Skynet să-l omoare? La fel, de unde știa computerul cine va fi tatăl lui John Connor când de fapt tipul se întoarce în timp abia peste câțiva ani? Și cum merg la final în mijlocul cartierului general al roboților cu 3 elicoptere și nu pățesc nimic? Eh, detalii. Dacă mergi să vezi filmul pentru poveste pleci dezamăgit. Noroc că pe mine nu povestea mă interesa

Vreau doar să spun că, lucrând în domeniu, trebuie să apreciez Skynet. Nu pentru faptul că era un program conștient ci pentru că era autonom. O ce fain ar fi dacă am putea face software așa. Să nu aibă nevoie de update, hotfix, patch, service pack, să nu aibă nevoie de operatori care să supravegheze funcționarea… Da, SF. În realitate, probabil s-ar ajunge în câteva luni la ceva de genul “Skynet has run out of disk space”…

Ultimele vizionări

Am văzut Wolverine. A fost OK. Adică exact cum mă așteptam, având în vedere că nu îmi pusesem mari speranțe în film. Merită văzut dacă vreți să vedeți cum face Logan pe durul. Plus, după cum am ciripit și pe Twitter, tot filmul se bate cu Sabertooth ca Peter Griffin cu cocoșul ăla. Drăguț. Cât timp nu urmează X-Men Origins: Cyclops, X-Men Origins: Storm, X-Men Origins: Rogue etc. Și tare mă tem că vor urma, pentru că așa merge treaba la Hollywood. E clar…

Am văzut și Searching for Bobby Fischer. Știu, e vechi, dar nu apucasem să-l văd și l-am prins din greșeală la TV. E despre Josh Waitzkin, tipul care prezintă niște lecții de șah în Chessmaster – copilăria lui ca jucător de șah talentat. Mi-a plăcut filmul. Cică e docudramă. Nici nu auzisem de genul acesta până acum.

Am revăzut The Shawshank Redemption, despre care cred că am scris mai demult. Superb filmul, încă și mai fain în HD Ce pot spune mai mult despre el decât locul 1 în Top Movies pe IMDB.

Am găsit la reducere și mi-am cumpărat pentru colecție Natural Born Killers, un film excelent. Poveste scrisă de Tarantino, producție suprarealistă, violență, umor…  Natural Born Killers nu este chiar filmul meu preferat dar este cu siguranță în top. Plus că mi se pare genial felul în care filmul satirizează mass-media și televiziune.

Am revăzut și clasicul Pulp Fiction despre care, din nou, nu are rost să scriu. Încă 3 luni până la Inglorious Bastrads. Aștept cu nerăbdare.

Încă trei filme

Am văzut Fast and Furious, ăsta ultimul. L-am văzut pentru că le-am văzut pe celelalte și nu aveam ce face în ziua respectivă, nu de altceva – nu sunt fan Vin Diesel și nici nu aș putea spune că m-am omorât după primul Fast and Furious, cel după care s-au apucat toți cocalarii să-și tuneze mașinile. Dar, după cum ziceam, mă plictiseam. Nimic deosebit. Filmul acesta mi s-a părut că a adus mai puțin cu Need for Speed și mai mult cu Carmaggedon – s-au călcat cu mașinile, s-au tamponat, s-au urmărit prin peșteri… Uitați-vă dacă vă place Vin Diesel când face pe durul.

Am văzut și Fighting, un film la care i s-a făcut foarte multă reclamă. A fost așa și așa. Nu atât de prost cum mă așteptam. Nici grozav. Și cu un final absolut previzibil. Dar a mers. Drăguț.

Și ajung la ultimul film pe care l-am văzut – Notorious. Nu am fost fan Biggie niciodată, dar mulți îl consideră cel mai bun rapper al tuturor timpurilor și din astea. Și atunci nu înțeleg cum, în memoria lui, au făcut o comedie cu negri. Faze din film – la 17 ani chiulește o lună de la școală și maică-sa îl ceartă zicându-i că dacă nu termină școala nu va putea să-și ia o slujbă la care el, foarte senin, îi spune “Dar mamă, am deja o slujbă. Voi fi tată!”. Sau cu nevastă-sa. Se certa cu nevastă-sa, o înșela, te miri ce după care – pe cuvânt – îi zicea “Bum bum” și tipa îl ierta. Notorious îl recomand pentru că nu am mai râs de mult atât de bine la un film.