FAQ

Întrebări de pe aplicația pentru viză pentru State. Cică background security check:

Have you ever been arrested or convicted for any offense or crime, even though subject of a pardon, amnesty, or other similar action?

Have you ever violated, or engaged in a conspiracy to violate, any law relating to controlled substances?

Are you coming to the United States to engage in prostitution or unlawful commercialized vice or have you been engaged in prostitution or procuring prostitutes within the past 10 years? 

Have you ever been involved in, or do you seek to engage in, money laundering? 

Do you seek to engage in espionage, sabotage, export control violations, or any other illegal activity while in the United States? 

Do you seek to engage in terrorist activities while in the United States or have you ever engaged in terrorist activities? 

Have you ever or do you intend to provide financial assistance or other support to terrorists or terrorist organizations? 

Are you a member or representative of a terrorist organization? 

Have you ever ordered, incited, committed, assisted, or otherwise participated in genocide?

Have you ever committed, ordered, incited, assisted, or otherwise participated in torture? 

Have you committed, ordered, incited, assisted, or otherwise participated in extrajudicial killings, political killings, or other acts of violence? 

Have you, while serving as a government official, been responsible for or directly carried out, at any time, particularly severe violations of religious freedom?

Mor de curiozitate câți teroriști, naziști, criminali de război, traficanți de droguri etc. au prins cu întrebările astea. Sunt foarte curios.

Încă două din avion

Vacanța a fost până acum un mare dezmăț culinar și bahic așa că până pun mahmurelile în ordine, mai povestesc două din avion.

În primul rând e faza cu ieșirile de urgență. Acolo sunt niște scaune cu mai mult loc la picioare și îți explică stewardesa că, în caz că ieșirea de urgență va trebui să fie folosită și tu stai acolo, deschizi ușa, lași tot avionul să iasă și tu ieși la urmă. Apoi te întreabă dacă ești “comfortable” cu asta. Normal că ești. La un zbor de 8 ore fiecare centimetru în plus în care îți poți întinde picioarele contează. Dar sunt curios câți ar urma instrucțiunile în momentul în care se activează instinctul de supraviețuire. Eu cred că aș ieși primul și aș închide ușa după mine. Și sunt convins că toți care stau acolo ar face la fel.

Am zburat cu Air Canada. Air Canada s-au modernizat. Au un ecran pe spatele fiecărui scaun, cu touch-screen, filme, muzică… tot ce vrei. Un loc în scaun unde să-ți bagi căștile ca să poți și asculta și ai distracție în timpul zborului. Mie, ca în bancurile cu programatori, mi s-a blocat și când i-am zis la stewardesă a zis că merge să-l reseteze. Asta pe zborul Vancouver-Toronto. L-a resetat și până a pornit, în timp ce toată lumea se folosea te touch-screen sau se uita la filme, eu aveam în față un ecran de consolă. Adică eu sunt programator, n-am nevoie neapărată de nu-știu-ce interfață. Măcar dacă mi-ar fi dat o tastatură.

Asta, după cum ziceam, s-a întâmplat pe Vancouver-Toronto. Înainte să urc în avion pentru Toronto-Munich, care era cel mai lung și deci cel mai oribil zbor (8 ore), mă întrebam dacă și ăsta are ecrane pe spătar peste tot. Ar fi ajutat mult la omorât timpul. Ei bine a avut. Al meu iarăși nu a mers. A fost “resetat” de 3 ori și atât. 8 ore m-am uitat la alții cum se uită la filme. După cum ziceam, ca în bancuri. Dar nu mă consider un programator prost, chiar merit asta?

În lumea a treia

De data asta mă amuz când scriu pentru că nu e viața de zi cu zi, doar scurta vacanță aici. Nu cred că timpul e suficient de lung cât să încep să mă enervez. Am ajuns în România. Știți cum am simțit că am ajuns în România? Pista de aterizare de la Timișoara avea gropi!!! Am aflat de la niște prieteni că a fost și închisă o perioadă din cauza asta. Așa că da – bine am venit în țară.

Pe urmă am venit în Hunedoara. A doua zi în Hunedoara, s-a luat apa. Fără niciun anunț, fără să știe nimeni nimic. Dis de dimineață și până seara, când a venit plină de nămol. Râdeam că e ca în Africa – și acolo apa este o resursă prețioasă, ca să nu mai zic de cea potabilă.

În rest totul e așa cum știam. Vecinii se joacă noaptea cu bormașina, telefoanele cântă manele, chelnerii uită că ai comandat… Părinții mi-au pus în vedere să nu cumva să umblu noaptea pe lângă containerele de gunoi din spatele blocului că acolo e o haită de câini agresivi. După cum ziceam, având în vedere că stau puțin pe aici, nu mă deranjează cât mă distrează. Dar e o diferență ca de la cer la pământ în mărunțișurile vieții de zi cu zi.

Am gătat cu treaba

Plus minus câteva chestii care trebuiesc finisate, simt vacanța din ce în ce mai tare. Luni și marți la lucru să pot pune punct și pe urmă urmează bine-meritatul concediu (n-am mai avut unul de anul trecut). Așa că pot spune că am gătat. Sau nu? În ultimele săptămâni, două persoane cu care vorbeam mi-au spus că nu știau ce înseamnă expresia “a găta”. Că și-au dat seama din context, dar că nu au mai auzit-o până acum. Bine, de existat există (DEX Online zice – GĂTÁ vb. v. epuiza, isprăvi, încheia, sfârși, termina.) dar sunt curios, e regionalism? Mie nu mi se pare. Adică gata – a găta – gătat – îmi sună foarte natural și, cel puțin de unde vin, sunt folosite toate. Adevărul e că nici nu mă pricep atât de bine la gramatică, mai ales dacă nu e independentă de context (geek joke). Dar totuși. Am zis că am gătat treaba, nu că am mâncat crumpeni. Dacă aș fi zis că am mâncat crumpeni, atunci da, nu m-ar fi surprins să nu știe toată lumea că de fapt crumpenii sunt barabule

 

Mă mut. Din nou

Vine în curând vremea să mă mut, în State de data asta. Dacă nu știți povestea, am venit în Canada temporar, pentru că nu am putut lua viză H1B ca să merg direct în State. După un an aici, pot aplica pentru o viză L1, de transfer în interiorul companiei sau așa ceva.

Așa că săptămâna trecută a început Procesul. Bine, nu pot să mă plâng pentru că am un pachet de relocare super, cu firmă care să mă ajute să pregătesc actele pentru viză, firmă care să mă ajute să-mi transport lucrurile, firmă care să mă ajute să-mi găsesc locuință, mașină etc. odată ajuns. Atât doar că am revenit la activitatea pe care o detest cel mai mult – completat acte. Fiecare dintre firmele care mă jută are nevoie de nume, prenume, adresă, data nașterii… 2 pagini de aproape aceleași chestii pentru fiecare. E criminal. E criminal pentru că au grijă să ceară tot felul de date pe care nu le știu pe de rost, ca să nu pot completa un formular din ăla în câteva minute. Numărul pașaportului – trebuie să merg să-mi caut pașaportul; adresa de la serviciu – trebuie să intru pe net să caut adresa. Sau vor tot felul de chestii scanate… În fine. Totul este făcut în așa fel încât să-ți ia o bucată bună de timp ca să poți completa și trimite înapoi un formular.

Cel mai mult m-au distrat ăștia care mă ajută cu viza. Mi-au trimis un mail în care îmi explicau ce vor face. Practic pentru a primi L1 trebuie să explici la ambasadă de ce trebuie tu să fii transferat din altă țară în loc ca firma să angajeze un american sau ceva de genul. Și tipii ăștia o să mă ajute să întocmesc dosarul cu acte și explicații. În mail-ul ăsta de la ei îmi explicau cum că Microsoft le-a dat deja o mulțime de informații despre cine sunt și ce fac, așa că de la mine vor doar câteva date pe care nu le au. Și deschid formularul: nume, prenume, adresă, data nașterii…

Dar, după cum ziceam, se putea și mult mai rău – dacă nu mă ajutau ei, probabil trebuia tot eu să și fac formularele, nu numai să le completez. Sper să termin cât mai repede, să iau viza și să mă mut pentru ultima oară în următorii ani. Deja m-am mutat de prea multe ori în ultima vreme: Timișoara – Hunedoara – Vancouver – Richmond.

Dentist :(

N-am mai scris nimic pentru că și ieri și azi am fost la dentist și asta mi-a ocupat tot timpul. Ieri a fost prima dată când mi s-a făcut injecție cu anestezic. Și mie mi-e frică de ace. Mă asigurau și doctorul și asistenta că nu doare, că nici nu simt, că bla bla bla. Și când mi-a făcut injecția am simțit-o până în măsele. Doctorul mi-a explicat nonșalant că a atins un nerv. Bravo lui.

Așa că zilele astea cu atât m-am distrat. Trezit dis-de-dimineață (am avut programare o dată de la 7:45, o dată de la 8), tortură și pe urmă așteptat jumate de zi să-mi treacă amorțeala și să nu mai vorbesc ca Stallone. Groaznic. Și încă nu s-a gătat distracția pentru că trebuie să merg în curând și la un chirurg să-mi scoată măselele de minte. Revin cu un post mai optimist când reușesc să recuperez orele de somn pierdute.

Am rezolvat un mister

Astăzi, o chinezoaică ieșea din parcare. A oprit mașina jumătate pe trotuar – ca să nu poată trece pietonii – și jumătate pe stradă – ca să nu poată trece mașinile. Și stătea. Nu venea nicio mașină din stânga, ea voia să facă dreapta, dar s-a oprit. A stat și a așteptat până au început să vină mașini și să o claxoneze, pentru că, după cum am zis, avea botul mașinii proțăpit în stradă.

Mă tot miram eu cum naiba primesc permis de conducere șoferii ăștia. Mai ales că o mulțime de colegi de la lucru care au dat pentru permis s-au plâns că e greu, că sunt stricți, că te pică imediat. Nu știu dacă am mai explicat cum stă treaba dar, pe scurt, după ce ajungi aici ai voie să conduci vreo 3 luni cu permis din România sau alte țări și pe urmă trebuie să dai examen pentru permis de Canada.

Ei bine mi-au explicat niște prieteni ieri. Cică guvernul e în relații foarte bune cu guvernul Chinei, așa că dacă vii din China nu trebuie să dai examen. Doar duci permisul nu-știu-unde și primești unul canadian. Asta explică multe. Rămân cu ochii în patru.

Twitter

Am cont pe Twitter. De ceva timp. Mă gândesc că v-ați dat seama, pentru că apare și pe blog. Totuși, pe Twitter postez mult mai inconsistent decât aici și vreau să explic de ce. În primul rând idea mi s-a părut tare – pot trimite în ciberspațiu orice prostie care îmi trece prin cap și pe care o pot exprima în mai puțin de 141 de caractere. Nu e ca pe blog unde, teoretic, un post trebuie să aibă cap și coadă.

Problema e interfața. Mobil nu am și nici nu cred că m-aș apuca de trimis SMS-uri. Interfața web e foarte frumoasă, doar că nu stau să navighez, log-in etc. de fiecare dată când îmi vine să scriu o propoziție. Așa că am căutat un alt client. Ce voiam cel mai mult era să fie neintruziv, pentru că de obicei am între 10 și 20 de ferestre deschise și nu mai am nevoie de încă una.

Așa am dat de Twadget. Twadget este un gadget pentru Vista Sidebar care se conecteză la contul de Twitter, îți arată ce mai ciripește lumea și îți permite să scrii direct din Sidebar. Super. Și neintruziv. Doar că are următorul feature: de fiecare dată când cineva pe care îl urmărești postează, se aude un ciripit. Și nu se poate opri nicicum. Bine, recunosc că nici nu mi-am bătut capul foarte tare, dar nu pare să fie vreo opțiune la îndemână să oprești sunetul ăla. Să zicem că acasă ar mai merge treaba – mai ciripește calculatorul când mă dau pe net sau verific mailul – dar dacă uit chestia pornită, îmi ciripește la servici. Într-una. Tare. Adică am căștile contectate, le las pe birou și lucrez la celălalt calculator și deodată aud ciripeli. Sunt curios ce cred colegii.

De obicei sfârșesc prin a închide gadget-ul. Și uit de el și uit și de Twitter câteva zile. Pe urmă îl pornesc iară, citesc ce mai scrie lumea, bag 2-3 posturi, pe urmă iară mă enervează ciriptul și iară îl opresc. Acesta e motivul prezenței mele inconsistente pe Twitter. Probabil, când voi avea chef, voi căuta fișierul audio blestemat și îl voi înlocui cu două secunde de liniște. Până atunci, postez cu pauze de o săptămână.

Chinezoaice la volan

Ați citit titlul. Ce vă inspiră? Mie îmi inspiră un “Doamne ferește”. Adică m-aș simți mult, mult mai sigur dacă prin Richmond ar conduce cimpanzei din ăia cu to the airport.

În primul și în primul rând e chestia aia când vor să facă dreapta dar se uită în stânga. Dar despre asta am mai scris.

În al doilea rând, chinezii sunt speriați de soare. Așa că poarte vizoare din alea sau cum le zice. Prima dată le-am văzut prin mall. Arată cam așa:

Nu găsesc acum poze cu oameni purtând și nici nu mă chinui prea tare să caut. Idea e că o chestie din asta pe cap arăți ca un jandarm la intervenție. Și vreau să zic că am văzut o grămadă de chinezoaice cu așa ceva pe cap la volan. La volan!!! Ce să faci tu când mergi cu bicicleta și vezi în față o chinezoaică cu fățăul acoperit de o chestie neagră (și semi-mată din câte pot să-mi dau seama)?

O altă chestie pe care o fac șoferițele de aici e să se oprească pe trecerea de pietoni, cu botul mașinii în intersecție. Pentru că prind roșu la semafor. Păi ce treabă îi asta? Totuși, semaforul merge verde-galben-roșu. Cu acentul pe galben. Adică dacă e verde treci, nu rămâi cu un sfert de mașină în intersecție și restul pe zebră. Dacă e roșu nu treci că e nasol. Și atunci rămâne galben. Dacă prinzi galben și ai sânge în tine, te bagi, o calci și treci. Și dacă se face roșu între timp nu e capătul lumiii pentru că sunt câteva secunde când e roșu pe ambele sensuri. Dacă nu, vezi că e galben și stai cuminte până se face din nou verde. Nu pot să-mi dau seama care e scenariul în care începi să intri în intersecție și rămâi acolo. Se pare că e o chestie asiatică.

Acum înțeleg de ce sunt populare Hummer-urile. Păi dacă aș conduce unul din ăla m-aș simți puțin mai în siguranță.

Idioți cu permis

Astăzi era din nou să dea o mașină peste mine. Pentru a Nșpea oară, cu același scenariu. Aici, ca și în State, ai voie să faci dreapta și când semaforul e roșu cu condiția să nu vină mașini din stânga. Ei bine idioții de șoferi de aici se pun în dreptul trecerii de pietoni și se uită în stânga după mașini. Nu contează că eu trec din dreapta, pe trecere și pe culoarea verde. Dacă ei, uitându-se în stânga, văd că nu vin mașini, îi dau drumul. Și când se gândesc să se întoarcă să se uite și în față și mă văd fugind naibii din calea lor, încep să-și ceară scuze.

Culmea că am înțeles că e greu să iei permis de conducere aici. Eu n-am dat pentru că nu aveam de gând să îmi iau mașină dar mi-au zis colegii. Cică o grămadă nu l-au luat din prima și chestii. Plus că dacă nu ai avut permis înainte, poți să conduci doar însoțit timp de un an sau 6 luni, nu mai știu exact. Și atunci cum reușesc cretinii ăștia să ajungă la volan? Cum naiba să pornești mașina fără să te uiți în față?