Skip to content
Tags

Make Love, Not War

1 October 2008

Am terminat Jocul lui Ender de Orson Scott Card, o carte foarte foarte bună. Nu ştiu dacă aş clasa-o chiar pe locul 1 în topul SF-urilor unde, momentan, la mine rămâne Ghidul autostopistului galactic de Douglas Adams. Dar, în orice caz, Jocul lui Ender ar intra în top 10. Merită citit.

Am găsit în biblioteca mătuşii două cărţi – Seniorii războiului şi Infanteria stelară. Surpriză plăcută având în vedere că am răscolit cărţile şi mai demult dar atunci eram mai mic şi neştiutor şi căutam doar Asimov. Link voi da spre Amazon pentru că sunt ediţii vechi şi nu cred să mai figureze pe site-ul Nemira.

Seniorii războiului de Gérard Klein mi-a fost recomandată de tata. Este o carte cu un plot extraordinar, singurul minus din punctul meu de vedere fiind exprimarea. Nu ştiu dacă de vină este autorul sau că traducerea nu a fost grozavă, dar unele fraze parcă nu au nici cap nici coadă şi a trebuit să le recitesc ca să le pricep sensul. O fi din cauză că originalul a fost scris în franceză? Făcând abstracţie de asta, cartea merită citită.

Infanteria stelară de Robert A. Heinlein am notat-o data trecută pe wishlist dar se pare că dorinţa mi s-a împlinit foarte repede. În primul rând trebuie spus că nu prea seamănă cu filmul, pe care l-am revăzut alaltăieri ca să mă asigur. În carte, infanteriştii nu sunt o mulţime de tăntălăi cu căşti în cap şi puşti în mâini, decimaţi de insecte. Sunt nişte trupe de elită dotate cu un power suit încărcat cu armament şi senzori, un infanterist putând face faţă la 1000 de insecte. O altă deosebire ar fi că insectele sunt o civilizaţie inteligentă, dispunând de nave spaţiale, arme de foc şi altele, nu doar de numere copleşitoare. Şi cea mai hollywoodiană deosebire – în carte nu e vorba de iubitele eroului principal şi sex, infanteria stelară fiind formată exclusiv din bărbaţi. Per total, lectura a fost interesantă. Din text reies clar convingerile politice şi pro-armată ale autorului, romanul ajungând a fi foarte controversat din aceste motive.

Rămâne să fac rost de The Forever War de Joe Haldeman. Vreau neapărat să citesc ambele romane pentru că am înţeles că sunt diametral opuse. În timp ce Starship Troopers vorbeşte despre patriotism, camaraderie, curaj şi altele, The Forever War prezintă ororile războiului, teroarea combatanţilor şi brutalitatea luptelor. Am citit în Almanah anticipaţia din 1996 o povestire – Final de partidă – de Joe Haldeman care are loc în acelaş univers măcinat de război. Voi citi şi romanul dar nu foarte curând, pentru că momentan mi-a ajuns. Vreau pace!

From → books

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: