Skip to content

Captain’s Log

5 October 2008

To explore strange new worlds, știți voi… Nu că vreau să fac un jurnal de călătorie din blog dar cu asta m-am distrat ieri. După un post cu dureri de cap și două căni de cafea am așteptat dimineața să se deschidă Starbucks. După încă o cafea acolo am pornit la vizitat orașul.

Prima observație: e plin de asiatici. Momentan locuim la o stradă distanță de China Town, aceasta fiind o posibilă explicație. Oare în China Town stau doar chinezi, sau și asiatici din alte țări? Că prin tot centrul sunt restaurante japoneze, vietnameze, coreene pe lângă cele chinezești. Acum faptul că sunt majoritari nu mă deranjază deloc că mă simt mare și puternic printre ei, că deh, sunt mai scunzi și mai slabi. Mai bine decât țigani burtoși fără gât. Ăia mă intimidau.

Am văzut o mulțime de boschetari. Surprinzător de mulți.

Am văzut străzi din alea printre blocuri, unde nu sunt ferestre, doar coșuri mari de gunoi, pe unde scapă în filme răufăcătorii de poliție. În Seattle anul trecut nu am văzut.

Am mers aproape dintr-un capăt în celălalt pe Robson Street care, din câte am înțeles, este vestită pentru numărul de magazine. Pe urmă am mers până pe malul apei, la English Bay.

Am mâncat la un restaurant indian chicken shish kabob și palak paneer. Am făcut cunoștință cu bucătăria indiană vara trecută în Redmond dar nu am găsit un restaurant cu specific în Timișoara. De un an așteptam să gust din nou spanac cu paneer🙂 Și dacă tot am fost acolo, am băut și o bere Taj Mahal Premium. Foarte bună berea indiană.

Am găsit un magazin imens de cărți, Chapters, unde am găsit în sfârșit Cryptonomicon. Plus magazine de haine, muzică, electronice… Dar acolo după salar.

După atâta vizitat (aproximativ șase ore de umblat), am venit acasă și, din păcate, am adormit din nou pe la ora 5 dupămasa. De data asta m-am trezit mai rău ca ieri, la 1 noaptea. Am stat până pe la 3 când s-a trezit și soția, pe urmă am luat… hai să-i zicem micul dejun. Am pus de cafea și, gândindu-mă la soluții, am avut o idee genială. În România era cam ora 2 PM așa că în loc să beau cafea m-am păcălit că trag un somn bun de dupămasa. Și a funcționat. Am dormit până dimineața (de aici nu din România) și cred că am intrat în ritm normal. Acum nu știu pe cine interesează așa ceva dar eu trebuie să scriu deoarece e o realizare colosală din punctul meu de vedere.

Ultima mea zi liberă… Merg să o savurez.

From → personal

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: