Skip to content

Nivel de trai

6 October 2008

Astă vară, când eram în Redmond, am ajuns să folosesc ca semn de carte o bancnotă. Era de 100 RON parcă. Acum să nu credeți că de cocalar făceam chestia asta, că nu mai încăpeau banii în contul lui tata de a trebuit să-i mut în bibliotecă. Pur și simplu nu aveam la ce să folosesc RON acolo și a fost primul lucru pe care am pus mâna când a trebuit să închid cartea. Mi-am adus aminte de asta pe drum încoace când, în avion, singurul lucru care aducea a semn de carte a fost o bancnotă de 5 euro. Eram deasupra Atlanticului așa că nu prea mai puteam face mare lucru cu ea. Se găsește și acum în Jumătatea întunecată a lui Stephen King.

În România, unde nu îmi țineam banii în valută și nici nu aveam bancnote de prisos ca să le țin printre paginile cărților, foloseam altceva. Primul lucru pe care îl găseam când aveam nevoie de un semn de carte era, de obicei, un petic de hârtie igienică.

From → true story

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: