Skip to content

Office Humor

14 October 2008

Am început lucrul – într-un fel, că încă nu am făcut mare lucru – dar oricum. Am avut o zi lungă. O zi de lucru.

Am impresia că nu mă plac calculatoarele. Poate sună ciudat având în vedere că lucrez în domeniu și nu sunt ceva (atât de) mistic pentru mine. Dacă mi se crează un cont nou, mie și la încă 50 de oameni să zicem, al meu nu merge. Dacă vreau să accesez ceva pe rețea, unde ar trebui să am acces, nu mi se dă voie. Dacă vreau să instalez ceva, nu reușesc că dă o eroare ciudată. Incredibil. (Și ca să nu aud comentarii legate de platformă: dacă vreau să compilez o aplicație Linux, care e distribuită doar ca surse, gcc îmi raportează 20 de erori.) Cu asta m-am luptat cam jumătate de zi. Și când, exasperat, cer ajutor, mă întreabă colegii ”did you try rebooting?”. Normal că am încercat, doară suntem toți ingineri aici.

O altă chestie interesantă este mâncarea de la cantină. De exemplu astăzi a fost pizza. Pizza vegetariană (eu sunt carnivor) și pizza cu ananas (nu suport ananasul în pizza). În rest, doar chestii reci – sandwichuri și salate dubioase. Și plângându-mă la colegii pe care i-am întâlnit de mâncare, toți m-au îndrumat spre restaurantul de peste drum, că acolo este mâncare mai de calitate. Bine, bine, și atunci ce căutau toți la cantină la ora prânzului?

Alt motiv de distracție e următorul: avem niște coșuri cu fructe acolo, printre care sunt niște mere verzi acrișoare grozave și am observat că de fiecare dată când iau un măr și vin cu el la birou, după ce mănânc jumătate din el, vecinul meu își întrerupe treaba, se ridică în liniște și se întoarce după 2 minute cu un măr la fel de verde. De fiecare dată până acum. Deja mă gândesc la experimente: dacă iau un măr roșu? sau o banană? Sau mai interesant, dacă iau un kiwi, sau altceva ce nu se găsește acolo, atunci cu ce se întoarce?

Plus că am un scaun de birou super ergonomic, care e pe roți, se învârte, se sucește, se lasă pe spate… Se lasă pe spate atât de tare până să se oprească. de am impresia de fiecare dată că o să cad cu el. Oare ce spun colegii când mă văd cum mă prind brusc cu mâinile de birou de fiecare dată când mă las pe spate?

Și așa mă distrez eu la servici…

From → true story

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: