Skip to content

Birocrație 2.0

8 December 2008

Joi merg la ambasada SUA. Chiar dacă de plecat în Redmond plec de tot abia peste un an, până atunci trebuie să fac rost de o viză de vizitator. Asta ca să mai pot da din când în când o fugă până acolo. Dar, normal, nu oricine e demn să ajungă la ambasadă. Trebuie să treci prin încercări, care mai de care mai istovitoare și să te lupți cu temuta birocrație – mai nou în format electronic!

Distracția a început cu formularele on-line. Prima trăznaie e minunatul feature al formularului electronic DS-157: Generate family duplicate. Formularul ăsta, scrie la sfârșit, îl completezi, pe urmă apeși ”Continue” ca să te ducă la varianta pe care să o poți tipări sau apeși ”Generate Family Duplicate” ca să copieze datele comune pentru un alt membru al familiei care aplică. Cum și soția vine cu mine, am ales să îi generez și ei un formular. Ei bine, s-a generat formularul, păstrând în comun doar câteva câmpuri, în schimb am pierdut tot ce am completat în formularul meu. Pentru că pur și simplu a înlocuit munca mea de două ore cu câteva date.

Să nu mai vorbesc despre întrebările din formular:

Have you ever been arrested or convicted for any offense or crime, even though subject of a pardon, amnesty or other similar legal action? Have you ever unlawfully distributed or sold a controlled substance(drug), or been a prostitute or procurer for prostitutes?

Do you seek to enter the United States to engage in export control violations, subversive or terrorist activities, or any other unlawful purpose? Are you a member or representative of a terrorist organization as currently designated by the U.S. Secretary of State? Have you ever participated in persecutions directed by the Nazi government of Germany; or have you ever participated in genocide?

La ambele se așteaptă un răspuns DA sau NU. Îmi și închipui o încăpere întunecată, la nivelul 3 subteran, cu o masă rotundă în mijloc în jurul căreia sunt așezați niște tipi cu ochelari de soare și trenciuri. Mult fum de țigară. Ecusoane pe care scrie NSA. Unul din ei zicând ”Gata! Punem întrebările astea pe formular și i-am prins pe toți!” și râsete diabolice de jur împrejur.

Următoarea distracție a fost formularul DS-160. Ăsta e ceva model nou, on-line. Zice la început să ai grijă că nu se salvează nimic. Dacă ești inactiv 20 de minute, se resetează, și pierzi tot ce ai completat. Ești silit să o iei de la capăt. Acum să zicem că inițiativa e bună – securitate, privacy chestii. Dar eu eram pe la sfârșitul formularului, completând la greu – nici vorbă de inactivitate – când am primit un mesaj că timpul a expirat. Am fost redirecționat apoi cu amabilitate pe pagina de început. Și știți ce am făcut? Am înjurat, ce altceva să fac…

Și ultimul și cel mai mare WTF – formularul trebuie însoțit de o fotografie. Vin de la lucru și merg, împreună cu soția, la London Drugs, un magazin care oferă și poze la minut. Și cer – poze pentru viză SUA (ăstea au ceva mărime specifică). Și tanti îmi recită că este obligată să-mi atragă atenția asupra faptului că pozele trebuiesc de acum trimise în format digital. Și eu zic că bine, poate să mi le trimită pe mail sau ceva? Zice că nu, le scanează și le pune pe CD. OK zic. Atunci să le scoată doar pe hârtie că le scanez eu la servici. Și ne face toanta poze cu un Sony digital!

Minunată zi. Și încă nu am terminat de completat. Să-mi țineți pumnii mâine!

From → true story

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: