Skip to content
Tags

Știință și ficțiune

7 January 2009

Știință

Pe partea tehnică, Refactoring: Improving the Design of Existing Code de Martin Fowler, Kent Beck, John Brant, William Opdyke și Don Roberts mi s-a părut o carte foarte interesantă. Unele refactorings sunt, într-adevăr, destul de evidente, dar sunt și câteva mai deosebite. Plus că e bine, ca referință, să ai toate metodele adunate și formalizate într-un singur loc. Din păcate eu am luat cartea de la bibliotecă și a trebuit să o trimit înapoi. Oricum, consider că este un must-read, ca și Gang of Four sau Code Complete.

Beautiful Code de Andy Oram și Greg Wilson (editori), despre care scriam data trecută că îl citesc, nu am terminat-o încă. Dar asta nu pentru că nu mi-ar fi plăcut. Deoarece cartea este formată din multe povestiri cu și despre cod care nu au nimic în comun, o citesc pe îndelete. Ce am citit până acum mi-a plăcut. Conceptul este original, codul este frumos într-adevăr… Dacă sunteți geeks, așa ca mine, o să vă placă.

Încă aștept după The Pragmatic Programmer de Andrew Hunt și David Thomas și Refactoring to Patterns de Joshua Kerievsky. Se pare că biblioteca Microsoft a fost și ea în vacanță, astfel că nu mi-au sosit încă. Sper să sosească săptămâna asta.

Ficțiune

Cell de Stephen King este – cum să spun – nu cel mai reușit roman al său. Începe cam slab, motiv pentru care m-am apucat de vreo trei ori să-l citesc (prima dată acum un an) și abia acum am reușit să-l termin. Pe la mijloc povestea devine foarte interesantă dar finalul este, din nou, cam sec. Dacă sunteți fani – așa ca mine – încercați să-l citiți. Dacă nu, nu.

Everything’s Eventual de Stephen King este o altă antologie de 14 povestiri, printre care și 1408, care a fost ecranizată într-un horror super. Spre deosebire de Cell, despre Everything’s Eventual am doar cuvinte de laudă. Mi-au plăcut toate povestirile.

Am mai citit și ficțiune despre universul Warhammer 40K, în principal din Rulebook, care, pe lângă regulament, are și o mulțime de “infromații” de fundal care prezintă universul în care se desfășoară bătăliile din joc. Un rulebook nu îl pot prezenta ca pe o carte pe care să o recomand sau nu, vreau doar să scriu părerea mea despre ficțiunea de acolo. În primul rând trebuie să spun că tipii au reușit, cum necum, să creeze un univers în care poți găsi ce vrei, de la oameni la extratereștri avansați din punct de vedere tehnologic și de la demoni la insecte distrugătoare de planete și să îl susțină cu o poveste coerentă. Respect pentru asta. Minusuri – am citit că inventatorii jocului recunosc că s-au inspirat dintr-o mulțime de SF-uri clasice, dar părerea mea este că, în anumite puncte, au exagerat cu inspirația. Omenirea este organizată ca un imperiu care acoperă toată galaxia dar se distruge încet din interior datorită trădătorilor și a birocrației (ahem, Fundația). Zborul interplanetar se face prin Warp, și doar anumite persoane dotate cu capacități speciale pot să navigheze prin Warp (ahem, Dune). Trupele de elită care apără omenirea sunt formate din Space Marines cu costume speciale și armament grozav (ahem, Starship Troopers). Au până și nesimțirea să denumească o planetă Trantor. Acum înțeleg că e totuși un joc, că povestea e pe locul doi și că nu a fost scrisă de cei mai tari autori SF ai secolului, dar totuși…

From → books

One Comment
  1. radu_riscutia permalink

    fain!
    le-as citi si eu
    cat despre chinezi……!?
    te pupam cu drag

    noi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: