Skip to content

Marți – 3 ceasuri rele

4 February 2009

Primul ceas

M-am trezit dis de dimineață cu următorul plan: la 9 merg la bancă, pentru că atunci deschide, să încasez un cec, pe urmă merg să iau mașina pe care am închiriat-o pentru excursia la Redmond. Ajung la 9 fix la bancă unde constat că banca deschide la 9:30. Jumătate de oră nu aveam de pierdut pentru că trebuia să ajung până la 10 la lucru. Bun, lasă că încasez cecul dupămasă. Oricum banca are deschis până la 4.

În momentul în care am rezervat mașina, tipii mi-au calculat că o să coste X pe zi. Unde X e o sumă rezonabilă. Oricum trebuie să-mi deconteze Microsoft cheltuiala pentru că merg în Redmond în interes de servici. Aici trebuie să fac o mică paranteză și să menționez că am rezervat mașina pe 5 zile, din care doar 3 sunt “în interes de servici”, celelalte două fiind plătite de mine.

Bun. Ajung la rental și începe distracția. “Cât mă costă?” “Păi X. Dar ai asigurare?” “Nu.” “Păi trebuie și asigurare.” “Bun, și cât costă?” “Păi asiurarea costă Y.” “OK, rezonabil.” “Costă Y pe zi.”😐 Bine, ce să fac, dacă tot am rezervat și tot am nevoie de mașină, fie. Plătesc Y pe zi. Înregistrează tanti pe calculator datele, tipărește și nu pușcă. Iese mai scump. “De ce atât de scump?” “A, păi a văzut calculatorul când am băgat datele. E underage fee.” Cică dacă ai sub 25 de ani, mai este o taxă de Z pe zi. M-au falimentat.

Colac peste pupăză, aflu pe urmă că trebuia să închiriez prin Microsoft, de pe ceva site intern. Și eram scutit și de Y și de Z. Acum am înțeles că îmi decontează ei cumva, ceva, dar două zile tot le-am plătit mult mai mult decât ar fi fost normal.

Al doilea ceas

Aveam un meeting de la 2 la 2:30 cu ceva șef mare și de la 2:30 la 3:30 cu managerul meu. Am calculat că numai bine plec la 3:30, la 4 sunt la bancă să încasez cecul ăla și pe la 4:30 pornesc voios spre Redmond. De unde. Primesc mail de la șeful cel mare că meeting-ul se amână de la 3:30 la 4. Și insist să spun că era șef mare, pentru că dacă era vorba de managerul sau PM-ul meu sau ceva, puteam vorbi cu ei să le explic că trebuie să plec și să reprogramăm. Dar, fiind șef mare, nu mi-am permis. Așa că nu mai ajung la bancă, nu mai încasez cecul.

Al treilea ceas

Se gată meeting-ul în sfârșit și mă pregătesc de plecare. Și ajung în parcare, la mașina proaspăt închiriată, când îmi dau seama că nu îmi găsesc cheile de acasă. Draci. Mă caut în toate buzunarele – nimic. Mă întorc la birou, mă uit pe masă, sub masă – nimic. Deja intru în panică. Ce să fac? Să mă duc la Bread Garden, de unde mi-am luat prânzul, să întreb dacă au găsit niște chei? Să mă duc la Apple Tree, de unde mi-am luat țigări, să întreb dacă au găsit niște chei? Înainte dau o fugă până la mașină să mai caut odată în geantă, pe banchetă, pe jos. Nu găsesc nimic. Nu ați putea ghici niciodată unde îmi erau cheile – în căptușala gecii, ajungând acolo printr-un buzunar spart. Bine că le-am găsit și m-am ales doar cu o sperietură.

Conduc până acasă și parchez mașina. Și mă gândesc că au trecut trei ceasuri rele, deci ar trebui să meargă totul strună de acum încolo. Și tocmai când gândeam asta, după ce am băgat un dolar în parking meter, calc strâmb pe bordură și îmi scrântesc piciorul.

Așa că nu mă mai plâng de zilele de luni de acum încolo. Marți e mult mai periculos.

From → personal

One Comment

Trackbacks & Pingbacks

  1. Marți e fail day « Vlad’s Happy Place

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: