Skip to content

De un alb imaculat…

8 March 2009

Astăzi am fost din nou la restaurantul chinezesc. Trebuie să recunosc, spre rușinea mea, că am pătat fața de masă. Și nu doar astăzi, de fiecare dată când am mâncat acolo. Dar există o explicație.

O proție, cum ar veni, e mai mult decât poate mânca o persoană. Fiecare are o farfuriuță mică în față și mâncarea vine pe un fel de tavă. Și fiecare se servește singur. Prima dată am crezut că, atât eu cât și soția, suntem neîndemănateci. Asta pentru că amândoi am reușit să murdărim fața de masă. Dar nu a fost neapărat vina noastra. Toată mâncarea e tăiată mărunt, lipicioasă și închegată cu sos. Așa că, orice ai face, tot aterizează doi tăiței sau o bucățică de carne sau o picătură de sos pe lângă farfurie când te servești.

De data asta am vrut să mă asigur că nu avem noi două perechi de mâini stângi, cum se zice. Așa că am aruncat o privire și la alți clienți. Și, după cum mă așteptam, pe toate mesele – și nu exagerez deloc, chiar pe toate mesele – erau pete de ceva. Se pare că e imposibil să te servești fără să lași urme pe fața de masă.

Și aici ajung la partea interesantă – când te așezi la masă, fața de masă e curată lună. Întotdeauna. La toate mesele. Pe cuvânt că îmi venea, ca în cele mai prost realizate reclame din România, să-i întreb ce detergent folosesc.

From → true story

2 Comments
  1. E si fata de masa inclusa in pret. muhaha

  2. vladr permalink

    :)) Tare. Nu m-am gândit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: