Skip to content

Fumatul dăunează grav checului

21 October 2009

Aseară ne-au venit prietenii în vizită. Cred că am mai scris despre întâlnirile noastre cu ei, dacă nu, pe scurt, ne-am împrietenit cu un cuplu de români, soț și soție, el venit tot la Microsoft, deodată cu mine. Și toată vara, weekend de weekend, ori am mers la ei la grătare ori am ieșit prin Richmond sau Vancouver la puburi.

Ei au plecat în vacanță în România pentru o lună de zile și abia de curând s-au întors. Așa că i-am invitat la noi să vedem ce am mai făcut unii și alții cât timp nu ne-am văzut. Eu am luat niște bere, ei au adus niște chec și ne-am apucat de povești.

La bere, desigur, merg foarte bine țigările (dacă sunteți nefumători credeți-mă pe cuvânt nu știți ce pierdeți😛 ). Așa că am ieșit toți pe balcon să fumăm. Pentru că în apartament, normal, nu e voie, sunt alarme… Ca scrumieră folosim o ceșcuță care, după câteva beri și câteva povești, s-a umplut. Eu, că tot intram în casă să reînoiesc berile, m-am oferit să golesc și “scrumiera”.

Aici trebuie să fac o mică paranteză să explic ce facem noi cu gunoiul – nu avem coș de gunoi pentru că nu am găsit mărimea potrivită ca să încapă sub chiuvetă, așa că folosim pungi. Până nu demult nu era nicio problemă pentru că orice cumperi pe aici, de oriunde, primești în pungi de diferite mărimi. Doar că, pentru ca să salvez planeta, am cumpărat niște plase din material. Tot făcând cumpărături cu ele, rezerva noastră de pungi s-a micșorat dramatic, până am rămas fără. Așa că, înainte să ne vină musafirii, aveam în bucătărie o grămăjoară de lucruri care trebuiau aruncate.

Când am ajuns eu în bucătărie, grămăjoara dispăruse, fiind înlocuită de o pungă. N-am mai stat să mă întreb de unde avem punga respectivă, m-am gândit că a găsit-o soția pe undeva, așa că am luat ceșcuța plină ochi de chiștoace și am golit-o. De fapt, în pungă nu erau lucruri de aruncat ci checul adus de musafiri.

Încă nici nu mi-am dat seama. M-am întors la povești până când a zis soția că merge să taie checul. S-a întors cu o privire din aia priceless și m-a întrebat de unde mai exact am luat eu punga în care am golit chiștoacele. I-am zis că de pe masă. Mi-a zis că bine, m-am uitat ce era în ea? Am zis bănuiesc că gunoi, sau nu? Mi-a răspuns că nu… Când mi-am dat seama ce am făcut nu mă mai puteam opri din râs (trebuie să recunoașteți că e amuzant – gen dulceață în șoșoni). Mi-am cerut scuze așa, râzând, și sper că nu s-au supărat foarte tare pe mine. Ce să-i faci? Se mai întâmplă🙂

From → personal

4 Comments
  1. Ileana permalink

    Sunt unii oameni,care atunci cand vad/fac vreo boacana, incep sa rada..unii ar critica barbar chestia asta…ceva de genul.. idiotenie sau mai stiu eu ce aroganta stupida…insa, chiar trebuie inteles faptul ca unii dintre noi..nu se pot abtine…deci, Vlad rasul tau a fost identic cu al meu…nici eu nu ma pot abitne deloc in situatii de asa natura:))iar pana una alta, prajitura a fost cu atat mai buna cu cat a avut mireasma de tigari..yami yami!cat de suparare, nici vorba,caci in felul asta mai avem ce povesti copiilor:D

  2. vladr permalink

    Eu chiar n-am de gând să le povestesc copiilor toate prostiile pe care le-am făcut la viața mea. Nu vreau să le dau idei😛

  3. Ileana permalink

    :)) cateodata e bine sa stie de la tine decat sa experimenteze pe propria piele:))
    PS: Felicitari penru blog, am citit si recitit anumite articole…foarte interesant,relaxant, plin de umor, plus ca informatiile despre carti si filme sunt deosebite! Felicitari inca o data!

  4. vladr permalink

    Mă bucur că îți place și merci pentru laude.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: