Skip to content

“The Zone”

6 April 2010

Am citit în mai multe locuri despre chestia asta (de exemplu aici la punctul 8): dacă ești programator, când intri în zonă, ești foarte productiv. Când nu, nu.

Chestia e că eu lucrez într-un open area. Așa îi zice. Adică într-o sală cu încă vreo opt tipi pe lângă. Și e tot timpul gălăgie. Și am meeting-uri. Așa că mi-e greu să mă concentrez la ceea ce trebuie să fac. Am zile în care efectiv nu pot să lucrez deloc: ajung la birou, răspund la mail-uri, mă uit la explosm și xckd, merg la un meeting, merg la prânz, pe urmă mă cheamă un coleg de echipă să-i explic ceva, pe urmă mă invită colegii de open area la o cafea, pe urmă arunc un ochi pe bloguri și e timpul să plec acasă.

Partea proastă e că am deadline-uri. Și intru într-un ritm de student. Așa îi zic eu. Când două zile la birou nu fac nimic, o zi fac ceva dar puțin-puțin, pe urmă mă supăr și anunț că lucrez de acasă. Și acasă bag 12 ore ca eroul, pentru că nu sunt meeting-uri și gălăgie și colegi și mă pot concentra și în ziua aia fac treaba pe toată săptămâna. Dar mă obosește și pe urmă câteva zile iarăși nu mai sunt productiv, așa că treaba se repetă. Ritm de student pentru că așa e la facultate – crâjme, distracții, chefuri până la sesiune. Și atunci bagi mare și înveți în 2-3 zile ce trebuia să înveți într-un semestru.

Și nu-mi convine. Nu-mi convine pentru că îmi dă tot programul peste cap. Ori lucrez de nu mai știu de mine, ori am senzația că nu fac nimic. Și mă obosesc foarte tare, nu mai apuc să fac sport, nu mai dorm bine. E nasol.

Când deadline-ul e departe, e OK. Pentru că nu e nicio presiune și dacă pierd o zi nu e mare lucru. Și lucrez suficient în restul fără să trebuiască să recuperez cu 12 ore de muncă non-stop. Dar în perioada asta nu a fost cazul. Așa că am postat rar și pe blog și pe Twitter și peste tot. Și nu am mai ajuns la sală și am ajuns foarte rar la BJJ. Pentru că nu pot intra în zonă și trebuie să folosesc un ritm de student.

From → personal

One Comment
  1. Cati sunteti in “open space”?

    Trebuie sa abordezi problema in cel mai american stil posibil: “nu e vina mea”🙂 Si in cazul de fata se aplica 100%.

    Mintile luminate cu lanterna care au facut alegerea sa ingramadeasca oamenii in birouri au impresia ca facand economie de spatiu fac economie de bani. In the bottom line, economia de bani e echivalenta cu cresterea profitului. Sau cel putin asta e teoria.
    In practica, costul pentru spatiu este doar o fractiune din costul total. Si unii s-au prins ca afectand productivitatea cuiva pierzi mult mai multi bani decat economisesti pe office space.

    In the end, faci tot ce poti face in conditiile date🙂

    Uite un citat care pe mine ma inspira cand ma simt oprimat de shared space:
    “I come to the office each morning and stay for long hours doing what has to be done to the best of my ability. And when you’ve done the best you can, you can’t do any better.” (Harry S. Truman)

    De obicei adaug “in the given conditions” dupa “the best of my ability” :)) :)) si tai partea cu “long hours”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: