Skip to content

Binevenit

19 December 2011

M-am luat cu treaba şi nu am mai apucat să scriu aici deşi am ceva ce vreau să aştern pe internet de vreo două săptămâni – am venit într-o zi acasă de la lucru şi Ada s-a bucurat atât de tare că mă vede… Nici nu am cuvinte să descriu. Adică au mai fost multe ocazii când lumea s-a bucurat că mă vede. De exemplu familia când merg în vizită în România. Şi soţia se bucură în fiecare zi când vin acasă de la servici. Mai demult aveam un căţel şi până şi el se bucura enorm când veneam de la şcoală… Dar aşa bucurie cum am văzut la Ada nu am mai pomenit. A râs. A ţipat. A dat din mânuţe şi din picioruşe. În viaţa mea nu m-am simţit atât de binevenit ca în ziua aia când am ajuns acasă.

În weekend ne jucăm împreună cu orele. Pe urmă vine luni şi trebuie să merg la servici şi mi-e atât de dor de ea… Şi ea e acum la vârsta la care înţelege că plec dar nu înţelege că mă întorc. Şi câteodată plânge atât de tare dimineaţa când pornesc spre lucru. Vede că mă îmbrac, mă încalţ şi când mă îndrept spre uşă înţelege că plec şi începe. Şi mie mi se rupe sufletul pentru că aş prefera să stau acasă să ne fugărim pe jos şi să o gâdil şi să o ţin în braţe dar nu pot. Şi nici nu pot să-i explic că mă întorc.

Într-un fel abia aştept să mai crească puţin să ne putem înţelege. Pe de altă parte, nu cred că se va mai bucura nimeni de sosirea mea atât de mult cum s-a bucurat ea acum câteva zile.

From → baby girl

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: