Skip to content

Retrospectivă 2011

29 December 2011

Acum că se apropie anul nou, e momentul să fac o retrospectivă la 2011. Ar veni cam așa:

Ianuarie

Am cumpărat leagăne, pătuțuri, hăinuțe și tot ce trebuie. Așteptăm cu sufletul la gură…

Februarie

Venim cu Ada acasă. E atât de mică. Doarme cu mânuțele ridicate în sus. O înfășăm, așa că o poreclesc Burrito. Se trezește tot la două ore ca să pape. Încă nu știe să plângă, doar spune “La”.

Martie

O doare burtica noapte și singurul mod de a o liniști e să o iau în brațe și să mă plimb cu ea prin casă. O înfășăm dar totdeauna reușește să scoată o mânuță afară. Îi spunem Houdini, apoi, combinat cu porecla dinainte, El Burrito Magnifico. O punem pe burtică la tummy time, ca să nu stea doar pe spate, dar nu îi place.

Aprilie

Începe să zâmbească. Doctorul ne spune să nu ne bucurăm prea mult, zâmbește că face pârțuri. Începe să gângurească. Eu îi repet într-una “zi tata!”.

Mai

Începe să își țină capul ridicat singură. Învață să râdă de bucurie și să plângă cu lacrimi. Se trage de piciorușe. Gângurește. Eu îi tot repet “zi tata!”.

Iunie

Se trezește pe la 5-6 dimineața ca să pape. Eu nu mai pot adormi după ce o hrănesc – devin cel mai matinal angajat Microsoft. Încă îi repet “zi tata!”.

Iulie

Începe să se întoarcă pe burtă. Noaptea se întoarce în somn pe burtică și începe să plângă pentru că nu știe să se întoarcă înapoi. Spune în sfârșit “tata”.

August

Începe să se târască prin casă. Noi ne apucăm de baby proofing. Se joacă cu tot ce prinde. Îi plac în special telecomenzile.

Septembrie

Poate sta în funduleț. Când mergem la restaurant o punem în scaun. Ronțăie tot ce prinde, cu cât mai tare cu atât mai bine – o mâncă gingiuțele și iese primul dințișor.

Octombrie

Am fost în România și am uitat să iau încărcătorul de la aparatul foto😦

Iese al doilea dințișor. Primește cadou o grămadă de jucării. Se târăște peste tot și se joacă cu tot ce prinde.

Noiembrie

Se ridică în picioare. Începe să pășească proptindu-se de mobilă. Îi luăm un dinozaur pe roți cu care să învețe să umble. Merge exact unde nu trebuie și se joacă cu exact ce nu trebuie – casa e plină de jucării dar ea preferă telefonele mobile, telecomenzile, papucii noștri murdari, prizele…

Decembrie

Face primii pași nesprijinită de nimic. Noi montăm încuietori pentru copii la toate sertarele. El Burrito Magnifico le desface fără probleme. Golește sertarele din bucătărie, spre bucuria mamei. Plânge când plec la servici și e în culmea fericirii când mă întorc acasă. Încă îi place să mă plimb prin casă cu ea în brațe.

Cam ăsta a fost 2011. Sunt sigur că urmează un 2012 cel puțin la fel de interesant.

From → baby girl

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: