Skip to content

Despre zburat

4 February 2012

Totdeauna când zbor în State mă uimeşte cum liniile aeriene vor să te taxeze pentru absolut orice. Zburând cu orice linie aeriană europeană, să zicem Seattle – Paris sau New York – Frankfurt sau orice altă rută peste Atlantic, am avut cel puţin o masă şi o gustare servite. Plus apă/suc/bere la discreţie. Plus filme de vizionat pe drum, că în avioanele mai moderne ai ecran din ăla în spătarul scaunului din faţa ta. Chiar anul ăsta cu Air France am avut ocazia să văd nişte filme chiar noi, apărute doar de câteva luni.

Şi ăsta a fost doar un exemplu, şi pe cursele mai mici din Europa, gen Timişoara – Londra sau Paris – Bucureşti tot ai ceva de mâncare şi ceva distracţie incluse în preţul biletului.

În State în schimb, absolut totul e pe bani. Cred că ar taxa şi aerul din avion dacă ar putea. Prima dată am văzut asta când am zburat la internship. Ultimul zbor era Chicago – Seattle, deci intern în State. Dacă voiai să asculţi muzică sau să vezi un film în timpul zborului şi nu aveai căşti, stewardesele îţi vindeau căşti. Căşti care pe orice zbor în Europa sunt gratis, pentru că sunt de calitate atât de proastă încât pot fi uşor considerate de unică folosinţă.

Acum, cât am zburat spre L.A., am fost cu Virgin America. Avionul super modern, nu mă pot plânge. Avea chiar wireless. Nu cred că am mai zburat cu vreun avion care să ofere wireless. Dar era wireless pe bani. O mulţime de filme noi – de închiriat. Mâncare – nimic inclus în preţ, dar meniu să îţi comanzi. Băutură – apă inclusă în preţ (parcă şi Cola), în rest totul contra cost.

Diferenţă foarte foarte mare între zburatul aici şi peste ocean. Măcar avionul a fost nou şi curat. Şi la dus am avut parte de cea mai lină aterizare de când zbor. Şi asta a fost bine pentru că atât eu cât şi soţia am rămas marcaţi de zborul cu Alaskan Airlines pe care l-am făcut din Vancouver până în Seattle când ne-am mutat din Canada. Ăla era un avion mic şi vechi, cu elici – zău că arăta ca un avion din al doilea război mondial demilitarizat – care a tremurat din toate şuruburile tot drumul. Mai ales când am decolat. Ne făceam amândoi rugăciuni. Am ajuns în Seattle palizi. Eu cel puţin nu mai zbor cu Alaskan nici să mă plătească ei pentru tot ce fac în timpul zborului. Cu Virgin mai zbor, dar voi ţine minte să vin pregătit cu căşti, filme pe iPad şi mâncare în stomac.

From → personal

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: