Skip to content

Prinsa

23 February 2012

Dacă tot povestesc cum mă joc cu Ada, ar fi cazul să menționez, pentru posteritate că, de câteva săptămâni, ne jucăm prinsa. Adică ea o ia la fugă și eu mă țin după ea, până o încolțesc, îi dau un pupic, pe urmă o iau eu la fugă. Merg repede-repede, mă ascund, și ea vine și mă caută. Până ajunge la mine, țipăm amândoi, apoi schimbăm rolurile – ea o ia la fugă din nou și eu mă țin după ea.

Chestia asta o facem de ceva vreme. Și e distractiv că ea e mică și nu știe multe și dacă mă ascund bine nu mă vede. Și începe să umble aiurea după mine. Așa că trebuie să tușesc sau să lovesc ceva ca să fac gălăgie să știe încotro să vină. Și e greu de descris pe blog, dar e atât de dulce, cum umblă ea prin casă și stă să se gândească unde aș putea eu să dispar și pe urmă când mă aude cum vine râzând fuga în direcția mea… E o chestie din asta care intră la categoria de experiență de părinte pe care nu o poți explica la cineva care nu a trecut prin asta.

Și în general, cum nu mai contează exact ce ne jucăm, ci important e să fie ea veselă. Pentru că eu am fost din totdeauna foarte competitiv și mi-a plăcut la maxim să câștig. Și acum, cu ea, cred că e prima oară când îmi face bucurie să ajut pe altcineva să câștige și sunt mulțumit doar să o văd pe ea cum râde și se bucură. Probabil că mă așteaptă mulți ani în care voi pierde multe jocuri…

From → baby girl

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: